Aşadar, vorba lui Peter Gabriel, al cărui mesaj l-am tradus ieri, britanicii au ales calea izolării, a urii şi a naţionalismului, în dauna speranţei, încrederii şi colaborării.
N-aş fi crezut că discursul naţionalist-populist poate să mai convingă un auditoriu în cea mai cosmopolită ţară din lume şi tocmai în ţara care a revoluţionat economia şi politica, chiar şi presa mondială de atâtea ori, în ultimii… 500 de ani. Însă, aşa cum au făcut-o de atâtea ori, Marea Britanie este un exemplu din nou. Cei care au avut votul majoritar pentru ieşirea din UE au fost votanţii cu studii medii şi sub-medii, din sfera muncitorilor ori a altor clase sociale care nu erau interesate şi nici informate direct despre avantajele sau dezavantajele de care se puteau preleva ca un cetăţean al Uniunii Europene. Pe de altă parte, singura presă care a susţinut ieşirea a fost cea tabloidă (by the way, inventată tot de britanici), adică exact genul de jurnalism care este folosit pentru manipulare. Care categorie de populaţie e mai uşor de manipulat? Cea care este mai prost informată şi recurge la sursele de informaţie cele mai la îndemână, cele mai ieftine şi cele mai scandaloase, adică presa tabloidă.
Apoi, Marea Britanie a oferit un exemplu superb de prostie politică. Premierul Cameron a pus acest referendum ca un pistol la tâmpla Uniunii Europene, cu care dorea să negocieze noile condiţii pe care Regatul Unit le-ar fi cerut ca să îşi menţină poziţia de membru în Uniune. Culmea este că Regatul Unit a şi obţinut tot ce şi-a dorit mult înaintea datei referendumului, iar pistolul a explodat în mâna premierului britanic. Fiindcă era învechit, ca metoda folosită de Churchill când a negociat împărţirea Europei cu Stalin.
Nu în ultimul rând, tot ca un exemplu de proastă gestionare a unui demers politic, Marea Britanie a lăsat discursul populist-naţionalist să infesteze conştiinţa publică, fără să mai poată controla efectele sale de domino. Pentru că atât Scoţia, cât şi Ţara Galilor şi mai ales Irlanda de Nord şi-au anunţat şi votat intenţia de a rămâne în Uniune. Mai pe şleau, într-un termen extrem de scurt, mult mai scurt decât timpul în care UK va proceda efectiv la ieşirea din UE, Scoţia, Ţara Galilor şi Irlanda de Nord vor cere şi cred că vor şi reuşi ieşirea din Regatul Unit. Cu alte cuvinte, tocmai discursul naţionalist pentru unitatea Marii Britanii va duce la divizarea pe criterii naţionaliste a … Marii Britanii.
Ca un post-scriptum pentru Marea Britanie, a cărei economii este dominată de relaţiile comerciale internaţionale, în special cu ţările europene, va urma o creştere a preţurilor datorată de adăugarea taxelor de import-export, pe care în calitate de membru al UE nu le plătea.
Încă un exemplu prost constă în faptul că liderii politici care cereau ieşirea din UE nu doresc să renunţe la fondurile europene!!!
Este la fel de adevărat că Marea Britanie este liderul unei alte comunităţi mult mai puternică economic decât UE, adică a Commonwealth-ului. Commonwealth reuneşte nu mai puţin de 53 de state din întreaga lume, influenţând economia mondială. Dar, încă o dată, Marea Britanie este liderul acestei comunităţi economice, nu Anglia, fără Scoţia, Ţara Galilor şi fără Irlanda de Nord.
În ce ne priveşte pe noi, europenii, cred că avem două variante.
Prima ar fi să rezonăm la discursul naţionalist şi să ne umflăm de mândrie naţională, cerând ieşirea din Uniune, după exemplul UK. Asta cred că se va şi întâmpla în Olanda, Cehia, Danemarca, Suedia şi poate chiar în Ungaria. Asta ar duce implicit la decesul celui mai puternic proiect politic, economic şi militar al secolului 21, pe plan mondial. Un proiect pe care au fost invidioase atât puterile de peste ocean, cât şi cele din Orientul Îndepărtat.
A doua variantă ar fi ca ieşirea UK să facă din Uniunea Europeană o forţă şi mai unită. Asta mi s-ar părea şi cea mai logică posibilitate, cu condiţia ca gestul Marii Britanii să fie o lecţie şi nu un exemplu. Uniunea ar trebui să le confere ţărilor membre mai multă atenţie, mai mult respect, fără a mai diferenţia în nici un fel drepturile cetăţenilor, ori fără a mai împărţi unitatea în cei mai egali şi cei mai puţin egali.
În ce priveşte relaţia dintre UK şi UE, cel mai probabil este că Regatul Unit va fi tratat ca şi Norvegia, care nu este membru al Uniunii, dar ca să poată continua schimburile economice cu ţările membre trebuie să contribuie financiar la dezvoltarea Europei Unite.
În ce ne priveşte pe noi, românii, eu m-am liniştit. Avem conducătorii pe care îi merităm, fiindcă sunt la fel de proşti ca şi… mine, ca să nu generalizez, la nivel de popor. Toţi liderii politici europeni şi mondiali s-au înghesuit să afirme că vor urma negocieri privitoare la condiţiile ieşirii, inclusiv liderii britanici care iniţial s-au bucurat de victoria despre care au început să afle că e din ce în ce mai amară. Doar preşedintele şi premierul României au spus că nu e nici o problemă gravă. Lira sterlină s-a prăbuşit pe toate pieţele bancare şi pe cele bursiere, dar leul a rămas puternic. Aşa au zis liderii noştri politici! De-asta mi-e mie frică, de o astfel de prostie politică! Care a dus şi la votul din Marea Britanie.
Ovidiu Balint
Facebook Comments Box