A murit omul care a măsurat întregul judeţ Arad: Iosif Andrei Szatmari

Să trăiască OCOT-ul! Aşa l-am salutat, când am intrat în curtea casei lui, după 25 de ani de când nu îl văzusem. A râs cu poftă şi mi-a reamintit de…

Ovidiu Cornea a dăruit Aradului un vis cât pentru o viaţă a oraşului. Sau, de fapt, o viaţă cât un vis!

„Te urmăresc, tinere! Te citesc!”, îmi spunea de fiecare dată când ne auzeam telefonic. Şi râdea, cumva părintesc. Apoi dezbăteam subiectul despre care scrisesem şi ne amuzam de prostia înconjurătoare,…

Pedro Negrescu. Sau dirijorul armoniei dintre emoţie şi dăruire artistică

Aş fi vrut să vă fi dat ştirea înfiinţării primului Centru Cultural privat din Arad. Fiindcă la asta începusem să lucrăm cu Pedro Negrescu. „Vreau să cinstesc memoria bunicilor mei,…

Sendi, aş vrea să mai privesc, cu tine, oraşul de sus!

În amintirea lui Alexandru Răduţ (Sendi) „Sunt trecut în ghidul oraşului.” Asta era vorba lui. Şi aşa era. Dacă nu ai fost în discoteca lui Sendi, nu ai văzut oraşul…

N-ar ști nimeni că m-am dus, Numa’ m-or vedea că nu-s

Am căutat câţiva ani acest text, pe care l-am scris chiar în dimineaţa în care actorul Ovidiu Ghiniţă l-a găsit pe Mihai Popovici decedat în propria casă. Textul mi-l păstrase…

Mă înclin în faţa memoriei tale, Dan Antoci!

Mi-l amintesc şi acum, stând pe o platformă ridicată de doi maşinişti, „la mână”, pe două ştăngi, şi vorbind la microfon. În culise, îmi tremurau genunchii când le dădeam comanda,…

Cu Adam Puslojic, călare, de ce nu?

                Amintirea asta îşi joacă şotronul şi acum în mintea mea, fiindcă orice clipă trăită lângă poetul Adam Puslojic mi se întoarce plină de viaţă prin faţa ochilor, de îmi…

Despre prietenie şi atât

   (eu – ăla cu ochelari – cu Amado, cam pe la debutul din Franţa) Ascultam Valeriu Sterian şi mă gândeam la prietenie.  Aveam vreo 20 de ani. Eram prieteni…

În dialog cu Matei Vişniec: Unde sunt bufonii de altădată?

http://www.rfi.ro/dialog-92598-matei-visniec-bufoni Chiar în ziua în care mapamondul sărbătorea scrisul de mână dramaturgul, scriitorul şi jurnalistul Matei Vişniec a lansat o provocare la dialog pe net (Radio France International), cu o întrebare: unde sunt bufonii de altă dată? Analogia lui între bufonii medievali şi bufonii contemporani, primii fiind cei care satirizau puterea, iar cei din urmă fiind cei care au preluat puterea, m-a incitat şi mă pregăteam să şi intru în jocul provocator al

Dezvăluiri inedite după o tentativă de sinucidere: „A zis tata că şterge praful de pe mine cât trăieşte el”

Se numeşte M. Domnul M. De când s-a întâlnit cu Dumnezeu spune, cu umor, că i s-a permis să folosească prenumele de Mnezău.L-am întâlnit la un bar. Stătea pe un scaun înalt, tăcea lung şi privea cât o conversaţie a lui Vargas Llosa. De fapt, mă privea. De-aia am şi intrat în vorbă. Ştiţi cum e, mai una, mai o bere, mai alta, încă o bere, până încep destăinuirile.-Eu am avut o tentativă de sinucidere, vine afirmaţia lui ca un târnăcop.M-am simţit exacta aşa, ca o bucată de ciment spartă de un

WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com