Întâlnirea. Ca o reţetă pentru Festivalul Underground

Festivalul tremura de emoţia debutului unei noi ediţii. În curtea interioară a Teatrului Vechi şi a Casei Hirschl începeau să vină actorii trupelor invitate. Se vorbeau cred vreo cinci limbi…

Festivalul Underground. Începutul. Întâlnirea.

Sute de întâlniri, discuţii despre idei şi idei despre discuţii, priviri în ochi pentru înţelegerea voinţei celuilalt, vizionări de spectacole şi filme, căutări interioare, căutări printre întrebări… toate mi se…

Pledoarie pentru Teatrul Vechi

Am scris zeci de texte despre Teatrul Vechi din Arad. I-am cinstit memoria, i-am lăudat imaginea, aşa ruinată, cum e, mi-am vândut amintirile despre el, am scris despre amintirile din…

Acasă. Casa departe de casă

Deși sunt de la Călan, când spun „acasă” nu pot să nu mă gândesc și la Teatrul Vechi din Arad. În cadrul Teatrului Vechi am participat în perioada anilor 2000…

Teatrul Vechi se ambiţionează, ca prostul, să nu cadă! Nici măcar din identitatea culturală a Aradului

Teatrul Vechi e ca o castană fierbinte pentru administraţiile municipale şi cele judeţene arădene. Miroase plăcut, ademenitor, ar veni şi alţii să îi adulmece mirosul, dar dacă pui mâna te…

2009

Festivalul Internaţional de Teatru Underground „Arad – Fun” Peste 30 de producţii româneşti şi străine au fost prezentate anul acesta la festivalul internaţional de teatru arădean. Dieter Topp, preşedintele KulturForum…

Scurtă istorioară a ansamblului folcloric care a închis vama româno-ungară cu un spectacol

Două condiţii esenţiale au pus de-o bârfă şi au creat Ansamblul folcloric „Zărandul”: eu voiam să înfiinţez unul, iar cel condus de Ştefan Muntenaş îşi căuta o finanţare. Numele l-am…

100 de ani de prostie în oraşul cu o menire istorică şi cu un destin cultural (VI). Despre patru muschetari care au încercat salvarea Teatrului Vechi

Mi-am pus curiozitatea la pândă să vâneze orice mişcare care să marcheze, într-un fel sau altul, aniversarea celor 200 de ani de când teatrul s-a aciuit la Arad într-o clădire…

Experienţa Avignon (I)

De unde să fi ştiut adolescentul din mine, pe vremea când lacrimile îmi intrau în gura căscată de râs la spectacolul „Vicleniile lui Scapin”, că după 20 de ani mă…

Portretul unui prieten în cinci dimensiuni. Iosif Costinaş.

Era prin 90’. Ziarele apăreau ca ciupercile după ce venise ploaia libertăţii. Primul articol l-am scris într-un săptămânal care era finanţat de tipografii arădeni. Se numea „Litera de tipar”. Unui…

WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com