Pledoarie pentru Teatrul Vechi

Am scris zeci de texte despre Teatrul Vechi din Arad. I-am cinstit memoria, i-am lăudat imaginea, aşa ruinată, cum e, mi-am vândut amintirile despre el, am scris despre amintirile din el şi voi mai scrie despre ele. Matei Vişniec, Victor Rebengiuc, Florin Piersic jr., Valeria Seciu, Victor Scoradeţ, Theodora Herghelegiu, Nicu Mihoc şi… mi-e greu să enumăr sute de alţi artişti de teatru, de film, muzicieni, coregrafi, scenografi, jurnalişti, cronicari, directori de festivaluri, manageri de teatre din zeci de ţări, de pe cinci continente care au spus despre Teatrul Vechi din Arad că este o bijuterie!

Ce aş mai putea eu scrie, ca să conving un Consiliu Local Municipal că o astfel de bijuterie se afişează cu mândrie? Nu se ascunde într-un sertar.

Încerc! Vorba aia, ca o discuţie în lift.

Loisir e primul cuvânt la care m-am gândit. E un cuvânt preluat în mai multe limbi din limba franceză. Inclusiv englezii au preluat cuvântul. E vorba despre folosirea timpului liber.

Nu cred că francezii au fost primii care au descoperit timpul liber. În schimb, e clar că au fost cei care au construit un cuvânt despre o plăcere umană: aceea de a ne petrece timpul liber.

Or, timpul liber poate deveni o ocupaţie. Cum ar veni, arta. Sau sportul. Sau socializarea. Sau întâlnirea. Dar dacă, exceptând sportul, de data asta, ne-am întâlni, în timpul liber, pentru a socializa despre artă? Sau, cum ar fi dacă ne-am întâlni cu artiştii ca să discutăm cu ei despre ce se întâmplă în societate? Sau, dacă pur şi simplu ne-am aşeza într-un scaun pentru a privi un spectacol, ori o pictură, ori un film, fie şi on-line?

Vreme de mai bine de două secole, asta a făcut Teatrul Vechi: s-a ocupat de petrecerea timpului liber al arădenilor. În ăştia 200 de ani, timpul liber al arădenilor s-a dilatat şi s-a diversificat. Însă, totul e datorită Teatrului Vechi. De fapt, din cauza lui. Fiindcă dacă el nu era o afacere rentabilă, arădenii nu ar fi profitat de memoria educaţiei în cultură.

Eh, liftul a ajuns la parterul hotelului! Mergem la un spectacol la Teatrul Vechi, domnilor consilieri municipali?

Asta o să vă întrebe orice oaspete pe care îl veţi fi avut în Arad în următorii 200 de ani. O astfel de bijuterie nu se pierde niciodată!

 

P.S. În memoria oricărei civilizaţii a rămas cultura, arena, agora şi nu drumurile pavate către ele!

Facebook Comments Box
WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com