Era o zi în care plictiseala se tolănise ca o nesimţită la mine în braţe şi mai aştepta să o şi alint. Până şi timpului îi era lene să treacă pe lângă mine. Când, ca o farfurie răsturnată în poală, prezenţa unui copil mi-a ajustat pulsul la bătaia clipei ce merita trăită.
S-a aşezat la o masă cu taică-su’, cu care sunt amic de mai mulţi ani. Ce să fi vorbit, până le pregăteam nişte mici la grătar? Despre fotbal şi despre politică, nu? Un mic la grătar fără o discuţie e ca o nuntă fără muzică. Mai mult din politeţe, decât din plăcere, mi-am aşezat şi eu părerile la masa bârfelor. Nu de altceva, dar eu din politica românească nu mai înţeleg nimic, iar fotbalul românesc, pentru mine cel puţin, doar seamănă cu jocul sportiv inventat de englezi. Ca să nu mai zic de presa românească pentru care analiza politică se face cu ochii pe sutienele şi chiloţii femeilor din politică sau cu urechea la şefii politici ai ziarelor sau posturilor de radio şi televiziune.
N-am apucat noi doi să strângem prea mult furcile caudine, prin care să facem politica şi fotbalul să treacă, pentru că Davidul din copil a doborât dintr-o părere Goliatul din noi.
Deşi a fost destul de lapidar în exprimare, iată cum vedea copilul politica şi sportul din ţara în care începe să înveţe să trăiască. Pentru el cele două domenii se confundă. Pentru mine această confundare este ca un pamflet reuşit. Acum citez:
Băsescu ar trebui să joace la Steaua. Ponta ar trebui să joace la Dinamo. Falcă ar trebui să joace la UTA, să stea în poartă. Messi este preşedintele Argentinei. Adrian Năstase trebuie să joace la CFR Cluj. Crin Antonescu trebuie să joace la Viitorul. Nu m-am putut răbda şi l-am întrebat pe ce bază a făcut transferurile astea politico-fotbalistice. Cu mult fair-play, copilul mi-a răspuns: Băsescu trebuie să joace la Steaua pentru că e şmecher; Ponta trebuie să joace la Dinamo pentru că ia bătaie de la Steaua; Falcă trebuie să stea în poartă la UTA ca să poată să tragă în el şi ca să ia goluri; Messi este preşedintele Argentinei pentru că Argentina nu are politică; Adrian Năstase trebuie să joace la CFR Cluj ca să nu mai piardă; Crin Antonescu trebuie să joace la Viitorul pentru că, oricum, n-are nici o şansă la calificare.
Înecat în râs, dar şi în relaţiile pe care le-a născocit copilul, am luat o hârtie şi un pix să le notez ca să nu le uit. În timp ce notam, mi-a dat un upercut în umorul pe care credeam că îl stăpânesc, de mi-a spart toţi dinţii analizei cu care mai muşcam din politica românească. Zice copilul, întorcându-şi capul suficient de puţin ca să mi-o arunce sfidător, dar şi suficient de mult cât să aud bine concluzia lui:
Ceauşescu a fost împuşcat pe teren de un suporter!
Ce să mai scriu după această sinteză genială? Mai bine rămâne pentru data viitoare, până îmi revin din loviturile astea de floretă, aplicate într-o joacă.
Facebook Comments Box