Nîmes este singurul oraş din Franţa despre care sloganul spune totul: oraşul cu accent! Are trei destinaţii unice în Europa: 1.În Franţa curge un fluviu subteran, despre care încă nu s-a aflat de unde izvorăşte şi unde se varsă, deşi s-au făcut numeroase cercetări. La Nîmes este singurul loc unde acest fluviu aruncă apă la suprafaţă. Încă de acum 2000 de ani romanii au făcut acolo o grădină cu fântâni arteziene, iar lângă fântâni au construit un templu pentru zeiţa Artemis (Diana). Astăzi spaţiul se numeşte Les jardines de la Fontaines (Grădinile Fântânilor). 2.Lângă Nîmes este cel mai mare apeduct roman rămas în picioare, de pe teritoriul Imperiului Roman, care este inclus şi în Patrimoniul UNESCO. Pont du Gard. Are o lungime de peste 50 de kilometri şi putea alimenta oraşul cu peste 40.000 de metri cubi de apă. Acum 2000 de ani. 3. La Nîmes este singura Arenă romană din Europa (tot în Patrimoniul UNESCO) în care sunt organizate spectacole, fără întrerupere, de peste 2000 de ani. De la spectacole de coridă şi până la concerte de hard and heavy. Iniţial, acum 2000 de ani, avea o capacitate de circa 25.000 de spectatori. Partea cea mai interesantă despre această arenă constă în faptul că multe clădiri din centrul oraşului au fost construite din pietrele romane ale Arenei.
Nu ştiam prea multe despre oraş, aşa că atunci când preşedinta unui ONG ne-a lansat invitaţia să prezentăm un spectacol de teatru acolo am fost puţin circumspect. Şi ea. Ne-am întâlnit pe o terasă în Avignon, în timpul Festivalului deTeatru. Tocmai câştigasem cu spectacolul nostru Marele Premiu, având o concurenţă de o mie (una mie) de spectacole de teatru, iar distincţia se acorda după o pauză de 30 de ani. A vorbit cu mine doar în franceză până am stabilit termenii prezentării. Abia la Nîmes am aflat că era româncă, din Satu Mare, că înfiinţase ONG-ul doar ca să poată promova cultura din România în Franţa şi că soţul ei era profesor de pian, tot român, la Conservatorul din Nîmes.
Am fost invitaţi de trei ori la Nîmes. Cu spectacolul de teatru, cu un cvartet de corzi (nu de coarde, cum spun toţi idioţii) şi să organizăm o zi a României acolo, cu mai multe manifestări, în cadrul Zilelor Oraşului. La cel din urmă mă voi referi în acest articol, fiindcă primele două prezenţe convinseseră administraţia oraşului francez că Aradul este un oraş de interes cultural. Atunci, în 2008, Nîmes candida împotriva Marsiliei pentru titlul de Capitală Culturală a Europei în 2013. Nu mai intru în amănuntele organizării evenimentului, pentru că erau implicate chiar şi ministere, cum ar fi cel condus de aia care acum e prin Costa Rica, minister care nu a mai plătit nimic din ce se angajase. Românca noastră de la Nîmes a suportat şi cheltuielile şi înjurăturile.
Altul este scopul articolului. Atunci, în 2008, Nîmes avea un primar care era şi membru în Parlamentul Franţei. Aşa e legislaţia franceză. Avea 27 de viceprimari (!), pentru fiecare domeniu de interes public, şi 160 de consilieri metropolitani (fiindcă Nîmes este considerată o metropolă, deşi, cu tot cu comunele şi satele din jur, nu adună mai mult de 180.000 de suflete). Miza bătăliei cu Marsilia nu era pe cultură, fiindcă şi cel mai vechi port din Europa avea o tradiţie culturală de invidiat. Nîmes îşi dorea să adauge la proiectul pentru Capitală Culturală o altă dimensiune de dezvoltare: cea de transformare a transportului în comun pe o infrastructură de tramvaie electrice. Ca şi Marsilia!! Ca să vezi! Pentru aceasta aveau nevoie de o înfrăţire cu un oraş european, care avea o tradiţie în transportul în comun cu tramvaie electrice. Mai mult, oraşul Nîmes îşi dorea chiar un furnizor de tramvaie pentru proiectul lor de dezvoltare urbană.
Aşa i-am convins cu povestea Aradului şi de-aia au fost invitaţi mai mulţi oficiali arădeni la Nîmes. Delegaţia condusă de un viceprimar care este în aceeaşi funcţie şi acum, a fost compusă din toţi membri Comisiei de Cultură a municipiului Arad de atunci. Nu vreau să le menţionez numele din motive care ţin de protecţia lor personală. Faţă de înjurături.
Primăria de la Nîmes a cazat membri delegaţiei arădene într-un hotel construit din pietrele luate din Arenele Romane şi care era atât de luxos încât nu era clasificat! Astfel de hoteluri sunt foarte rare în lume.
Delegaţia noastră nu a înţeles onoarea care le-a fost acordată. De fapt, nu a înţeles nimic! Drept pentru care nu au trimis nici o invitaţie în Arad către nici un oficial al oraşului Nîmes.
Marsilia a câştigat proiectul şi a devenit Capitală Culturală Europeană în anul 2013. Iar acum centrul Marsiliei este „brăzdat” de şinele tramvaielor electrice, care asigură acum mare parte din transportul în comun.
Întrebarea firească este cum de a ratat Aradul înfrăţirea cu Nîmes? Pentru că nici un oficial de la Arad nu a invitat nici un oficial de la Nîmes în Arad. Simplu.
Totuşi, nu vă pot lăsa aşa, fără o poantă. Atunci, la Nîmes, după întâlnirea oficială gazdele au oferit o masă arădenilor aşa cum doar francezii ştiu. Plină de rafinament culinar. Una dintre consilierii metropolitani francezi ne spunea că toată evoluţia omenirii, în special a Europei, se datorează Revoluţiei Franceze! Eu am avut neobrăzarea să îi spun că înaintea Revoluţiei Franceze a fost unul, de-i zicea Cromwell, care a provocat Revoluţia Engleză cu circa 150 de ani înainte. Doamna mi-a răspuns după vreo 30 de minute, dar m-a încuiat: aveţi dreptate, Revoluţia Engleză a fost cu mult înaintea celei franceze, dar noi am ştiut să îi facem mai multă publicitate!