Pentru a înțelege interesul cripto-monedei trebuie întâi înțeles dez-interesul monedei. Trebuie înțelese neajunsurile monedei actuale.
https://www.muenzeoesterreich.at/eng/vienna-philharmonic/gold
Tradițional, până prin anii 1930, monedele purtau valoare intrinsecă. Valoarea lor era dată de către cantitatea metalului din care erau făcute. Cam cu nimic mai mult diferite față de o pepită de metal pur găsită în natură. Pe măsură ce schimburile comerciale au câștigat amploare, oamenii au început să personalizeze aceste bucățele de metal. În primă fază cu efigia unor personaje mitice, zeități. Ceea ce a permis ulterior trasabilitatea lor, identificarea provenienței. Ulterior, împărați și-mpărătese s-au folosit de ele în scop de propagandă, ștanțându-și fețele și blazoanele pe ele astfel încât nimeni să nu ignore cine-i șeful. Ceea ce, treptat, le-a permis să-și aroge un merit pe care inițial nu-l aveau, anume verticalitatea fluxului monetar: banii nu mai veneau direct din negoț, ci de la autoritatea care îngăduia, ocrotea și gestiona acest negoț.
°) istoric. motivații
Mai pe meleagurile noastre, centralizarea puterii s-a făcut prin intermediul Pax Romana, când, un imperiu de la sud-vest de Dunăre a redus în sclavie majoritatea populațiilor din jur, iar celor rămași le-au facilitat schimburile economice. Pentru că o populație satisfăcută de bunăstarea materială, datorită aversiunii față de riscul de a o pierde (trăsătură nativă a spiritului omenesc [dacă pierzi 100 lei apoi îi câștigi înapoi, nu te simți la fel ca și când ai câștiga 100 lei pe care ai pierde-o ulterior {deși rezultatul aritmeticii e același: 0}]) acceptă cu ușurință autoritatea (mai ales dacă e firavă și șubredă) decât să riște a pierde ce-a dobândit.
Din anii 30, odată cu instituționalizarea și universalitatea sistemului bancar (apărut din necesitatea de a proteja avuția [moneda {aurul, argintul}]), aceste monede au încetat să mai circule. În schimbul depunerii lor la bancă, titularul primea un număr de note scrise din partea băncii. De diferite valori, în scopul utilizării, totalizând valoarea depusă. Astfel, marfa nu s-a mai plătit cu argint (pentru a evita hoția la drumul mare) ci se dădeau note nominale la purtător în baza cărora ulterior avea posibilitatea a recupera moneda în banca emițătoare.
Datorită faptului că transportul fizic de valori dintr-un loc în altul rămâne problematic, susceptibil a fi jefuit, băncile locale s-au constituit în rețele regionale prin diferite acorduri. Cu trecerea timpului și reglementarea și uniformizarea acordurilor, aceste rețele s-au cristalizat în jurul unei puteri normative, cea care avea doar menirea de a trasa un cadru funcțional în vederea minimizării riscurilor de pierdere. Astfel deci, din necesitatea de a acoperi riscul de faliment (faliment din varii motive), s-au perenizat organismele centrale, dobândind din ce în ce mai multă autoritate.
°) băncile au început să folosească aurul pe care-l păstrau
În urma acestor acorduri și prin apariția mecanismelor de re/asigurare, băncile au devenit instituții suficient de demne de încredere pentru a nu mai justifica, dpdv al beneficiarului, a retrage valoarea deținută. Uzul bancnotelor s-a perenizat, acestea devenind astfel noul instrument financiar de facto. În același timp, băncile au început a avea posibilitatea de a folosi din ce în ce mai mult masa valorică de care dispuneau pentru a acorda tot mai multe împrumuturi: având în vedere că doar o mică parte din oameni veneau să-și retragă bunul, marea parte s-a folosit în vederea generării de beneficiu. Costurile de funcționare au scăzut, depozitarii nemaifiind constrânși a le acoperi prin taxe în totalitate.
°) dispariția parității monedă - valoare
Începând de la „crima din ’73” (Actul de emitere al monedei, SUA 1873), apărut în urma descoperirii unor zăcăminte foarte importante de argint de către marile conglomerate miniere ale vremii, dualitatea monedei a fost abolită. Până în acel moment, dacă dețineai argint puteai solicita instituției monetare transformarea sa în monedă (silver dollar, dolarul de argint). A rămas doar paritatea în aur forțând sub-raportarea argintului la acesta. Ceea ce a angrenat o întreagă bulversare a peisajului monetar internațional. Panica din 1893 și cea din 1896 (SUA) sunt consecințe directe ale acestor schimbări.
Economia mondială a intrat într-o profundă transformare ceea ce a dus la apariția nenumărator conflicte de interes, destabilizând peisajul universal până în punctul în care primul conflict mondial a devenit inevitabil. În urma acestui conflict, ce a dus la sărăcirea multor state, din ce în ce mai multe țări au renunțat la standardul aurului. 1914–1915 majoritatea țărilor europene renunțaseră la el. Statele Unite l-au menținut. Iar ulterior, până în 1940 alte țările europene l-au reluat. Ceea ce a dus la deflație și marea depresie din SUA anilor 1930. Reinstaurarea parității în aur a dus la apariția unui nou fenomen: specula. Cu efecte directe asupra marilor interese economice inter/naționale. Pentru a reinstaura controlul, s-a renunțat la paritate iar moneda a devenit unealta aparatului legislativ în cadrul economic.
°) încrederea în ban
Într-o economie sănătoasă, încrederea în ban reprezintă încrederea în aparatul economic de a genera bunăstare. Banul nu mai este avuție, ci doar un consens tranzacțional, permițând participanților la schimb să transforme bunurile procurate contra altora necesare/utile/dorite. Toți participanții la acest schimb își manifestă astfel, implicit, încrederea în faptul că pe durata schimbului, datorită stării economice, nu vor avea loc pierderi considerabile pentru nici una dintre părți. Iar stabilitatea economică de lungă durată permite apariția economiei monetare sub formă de depozite bancare (bani la ciorap).
În urma celui de-al doilea conflict mondial, odată cu reluarea industrializării, moneda universală de schimb a devenit cea a singurei economii capabile de a asigura acest rol. Cea a Statelor Unite. Petro-dolarul.
°) masa monetară, inflația & faptul că nu e limitată
Problema dolarului american este direct legată de istoria acestei țări. Un teritoriu care și-a câștigat independența cu avalul napoleonian, în plin conflict european major. În urma „petrecerii ceaiului din Boston” care a contribuit semnificativ la revolta americană, ducând la independență. Țara a fost constituită pe model economic în jurul unor interese locale și internaționale majore. Puterile timpului s-au regăsit astfel în această soluționare. Economia Statelor Unite a continuat să evolueze într-un cadru legislativ tânăr, modern, mult mai puțin constrângător decât cel al țărilor europene din acea perioadă.
Inițial, SUA foloseau o bancă privată, Banca Nord-Americană ca bancă centrală. Ulterior a fost creată prima bancă națională a Statelor Unite de către George Washington. A doua bancă națională a fost o instituție privată cu îndatoriri publice. Dar această evoluție a început să interfereze cu puterea executivă și astfel Andrew Jackson (al 7lea președinte al SUA [1829–1837]) a desființat banca centrală americană. Trezoreria americană a continuat să funcționeze sub un sistem independent. A 3a bancă centrală, apărută după „panica din 1907″, a fost constituită pentru a asigura o rezervă de lichidități prin acordul marilor rețele bancare ale timpului și a fost legiferată în cadrul rezervei federale din 1913. Ea rămâne și în zi de astăzi o entitate privată, singura în măsura a asigura fluxul monetar al dolarului.
°) valoarea omului în bani & naționalizarea economiei
Masa monetară a Statelor Unite a fost atât de mult devalorizată, încât în ultimii 100 ani dolarul a pierdut 95% din potențialul de cumpărare. Astăzi, în urma ultimelor măsuri economice adoptate recent, economia americană este, de facto, naționalizată. FED-ul are undă verde din partea congresului de a emite monedă în funcție de necesitățile punctuale care apar.
În contextul macro-economic occidental, raportul se face la dolar. Iar economiile evoluează pe exploatarea unui potențial a cărui motor este individul. Dpdv economic, se consideră că potențialul beneficiu adus în cursul vieții de către un om este de 8 milioane U$D. În cadrul unei economii naționalizate însă, atunci când masa monetară este infinită, această valoare se diluează până la zero pierzând orice raport cu realitatea. Ea nu mai reprezintă nici avuție (aur) nici potențial (încredere) nici ceva important (timp) iar cele 8 milioane ajung să valoreze mai puțin decât aluminiul dintr-o monedă de 5 lei.
Constituită pe credit, economia exploatează din plin aversiunea față de risc: omului nu îi sunt dați banii la naștere, să dispună de ei după bunul plac de-a lungul vieții, într-un sistem care ar reflecta direct potențialul demografic respectând astfel o limită reprezentativă umană și nici legată de resursele finite ale planetei nu este.
°) disocierea puterilor în stat, distanțarea față de biserică
În urma renascentismului, în plin secol al luminilor, statele au devenit entități seculare. (ok, ok, nu [chiar] toate). Separația dintre stat și biserică s-a efectuat, simplificând cadrul pre-existent care a dus la blocajele sociale din timpul evului mediu și a sistemului feudal instaurat în vacuumul căderii Imperiului Roman. Ceea ce a permis revoluția științifică și ameliorarea nivelului universal de trai.
°) cripto-moneda descentralizată, lipsa tutelei & finitudinea structurală
Astăzi, puterea normativă este subjugată, asfixiată de către paradigma economică. Cu implicații sociale directe. Repercusiuni defavorizatoare. Iar alternativa este oferită de către cripto-monedă. O unealtă descentralizată, care prin arhitectura intrinsecă nu poate fi monopolizată. Sistemul este gândit de așa natură încât nu poate funcționa atunci când cineva depășește un anume nivel de control. Acest mecanism a fost pus la încercare în cadrul bitcoin acum câțiva ani când unul dintre actori a atins un nivel critic și a fost constrâns să-și auto-limiteze activitatea. În cazul contrar, el ar fi pierdut cel mai mult.
Faptul că acest tip de monedă nu poate fi sub controlul unei puteri, alăturat aspectului limitat al masei monetare, reduce această monedă la doar propriul rol: tranzacții. Nu este o monedă care să încurajeze depozitul, acumularea. Dimpotrivă, odată transferată, interesul imediat este transformarea sa în bunuri. Avantajul e major, dpdv al transferului: anul acesta a avut loc un transfer echivalent a 2,2 miliarde dolari a cărui cost practic a fost… 7U$D.
°) mecanisme de funcționare
Cripto-monedele funcționează instalând niște programe pe niște calculatoare legate la internet. Rolul lor e de a verifica un bloc de tranzacții efectuate într-o perioadă dată de timp. Să zicem 10 minute. Dacă tranzacțiile sunt verificate corect, acel calculator se poate înscrie într-un sistem de auto-recompensă. Fiecare bloc are ștanțată în el acea recompensă. Această recompensă se micșorează în timp. Dar, masa monetară fiind finită, valoarea respectivă crește.
Doar în cazul în care calculatorul își îndeplinește corect funcțiile este capabil să descifreze un cod, și el ștanțat în blocul de tranzacții, astfel încât să poată participa la o nouă rundă de de/criptări. (alte 10 minute de tranzacții, altă susceptibilă recompensă de câștigat). Ansamblul și anvergura (viteza de calcul) a acestor sisteme reprezintă nivelul de control asupra rețelei monetare. Și nici un actor nu poate deține peste 30–40% (în funcție de arhitectură) a capacității de calcul fără a-și submina propria autoritate.
°) critica statelor care caută să introducă electro-monede
Nu confundați cripto-moneda cu moneda electronică! Nu e deloc aceeași treabă. Un dolar sau un euro electronic, e aceeași treabă cu moneda tradițională. Ea nu prezintă calitățile enumerate mai sus. Iar în ultima perioadă, în frunte cu Republica Populară Chineză, SUA & țări din UE au început să experimenteze cu astfel de abordări.
Aici intervine diferența dintre persoana fizică & persoana juridică. Meta-identitatea omului (în continuare) liber. Puterea stă în mâinile actorilor economici, mici și mari, persoane juridice, SRL-uri etc., entități care au posibilitatea de a propune clienților plata prin intermediul cripto-monedei. Ei nu sunt constrânși să mențină un portofoliu monetar virtual, ci au posibilitatea de a transforma automat remunerația cripto în moneda în care o doresc. Nenumărate mecanisme oferă deja aceste servicii la costuri din ce în ce mai mici, spre beneficiul mutual.
°) anecdota de final
Statul ar trebui să tipărească banul cu cerneală simpatică. Dacă nu l-ai cheltuit în 2 luni, se volatilizează. Ceea ce ar genera inflație, parând astfel orice potențial deflaționist. Desigur, pensionarii n-ar fi prea fericiți. Bugetarii, în general. Dar anecdota evidențiază exact hidoșenia sistemului de asistență, a unei societăți care și-a dat seama că prin participare masivă la vot are posibilitatea de a deturna o parte din masa monetară, dictând componența clasei politice la o categorie specializată în promisiuni.
Pensie, în timpul romanilor, însemnau câteva hectare de pământ pe teritoriul coloniilor pe care ai luptat timp de 25 ani. Azi, e promisiunea îngrijirii într-un azil în care s-ar putea, sau nu, să ai loc.
Darie Pop, Paris