Arad, dragostea mea, Dialoguri cu arhitectul Miloș Cristea – O carte de Ovidiu Balint (2012)
Mai jos aveți filmul documentar Arad, dragostea mea.
Scenariu și regie: Titus Muntean. Producător: Ovidiu Balint.
Povestea filmului
N-am mai scris-o până acum. Nici nu știu de ce. Am mai produs un film despre Arad, cu un an înainte. S-a numit ”Arad, un oraș care urma să fie mutat”. Regia îi aparținuse regretatului meu prieten Iosif Costinaș, imaginea și montajul lui Florin Mândruleanu, iar consultantul științific a fost istoricul și criticul de artă, unul dintre mentorii mei, Horea Medeleanu. Era un film domcumentar foarte bine argumentat, construit pe un adevăr istoric puțin cunoscut conform căruia orașul era cât pe ce să fi fost mutat cu mut înainte de a începe să se dezvolte. Cu alte cuvinte, Aradul a avut bafta unui conducător vizionar, care a decis dezvoltarea pe amplasamentul actual.
Îmi părea rău că nu îl invitasem și pe Miloș Cristea să participe, una dintre marile personalități ale urbei. Poate unul dintre ultimii oratori, pe lângă Horea Medeleanu (cu care era și foarte bun prieten), ai Aradului, devotat și mânuitor excepțional al cuvântului și obsedat până la dragoste în a transmite celorlați cunoștințele și sentimentele lui. Era, încă, unul dintre cei mai importanți urbaniști ai Aradului. Din păcate autoritățile nu îl mai băgau în seamă. Înființase chiar o școală pentru formare profesională în renovarea și conservarea clădirilor monument istoric. Nici o firmă de construcții nu și-a trimis vreun angajat la cursuri. Am simțit că este obligația mea să facilitez păstrarea mărturiei lui despre dragostea față de orașul în care se născuse și pentru care își dedicase aproape întreaga viață.
Pe Titus Muntean îl știam de mult, din adolescență. Claudiu Cristea a venit cu propunerea să producem filmul în proaspăt inauguratul studio de televiziune al Consiliului Județean, al cărui vicepreședinte era. Titus a venit și cu ideea să lase și arădeni simpli să vorbească despre orașul lor, transformându-i în personaje. Când mi-a pus înregistrările brute, n-am crezut că toți au vorbit liber, fără vreun scenariu.
Și, iată ce a ieșit!