Martin Campbell, a fost întotdeauna un regizor interesant, capabil să livreze filme competente de acțiune indiferent de buget. Îi datorăm două dintre cele mai bune Bond-uri, “Goldeneye” și “Casino Royale” plus încă două aventuri ale lui Zorro intrate în patronomiul clasic al genului. Din ce în ce mai rar mă scutură din somnolență un B-movie făcut ca la carte, pe calapodul 80’s Canon films, când se dădea una bucată Chuck Norris sau Bronson și încasările erau proporționale cu zâmbetul binevoitor al criticilor. Discutăm despre entertainement nu despre pelicule de artă. Pentru că e un meșteșug să le faci bine, de la cascade până la catch phrase-uri memorabile.
În cazul de față, ca în multe altele, scenariul nu contează, e o poveste de spionaj și revenge, far-stretched pe model Nikita, cu Maggie Q în ipostaze asemănătoare cu cele din serialul inspirat de filmul lui Luc Besson. Se adaugă un Michael Keaton, în formă maximă pre-Batman, cu un personaj care oscilează între Cary Grant și Bruce Lee, o figură paternă coborâtă direct din panoplia Tarantino în persoana lui Samuel L. Jackson și mr. T 1000 himself, Robert Patrick, într-un rol de culoare. Partea bună este că toți au ce face o oră și jumătate și transpiră fizic și actoricește conform pedigree-ului.
Din rațiuni evidente de buget, “The Protégé” e făcut în România și Bulgaria, cu rolurile de umplutură ocupate de actori locali. Tudor Chirilă e la fel de nelalocul lui ca în tot ceea ce face în viață și carieră, în timp ce Piersic Jr. realizează un medalion interesant dintr-un rol secundar pe care îl dezvoltă inspirat.
Eficacitatea și umanitatea lui Maggie Q, farmecul lui Keaton și explozia MTF a lui Sam Jackson sunt motive suficiente să dați filmului o șansă. Filmat și coregrafiat impecabil, cu ritm, umor, farmec și gust, revelația B-movie a anului.
Alecu Chiriță