„Orice tehnologie suficient de avansată nu poate fi diferențiată de magie” -C.Clarke
Sunt un mare fan de SF, dar nu aș spune unul „necondiționat”. Și am văzut în ultima perioadă, cel puțin două dintre titlurile mele preferate, pocite de viziunea îngustă și limitată a realizatorilor de peste ocean.
Îmi place, îndeosebi, hard-sf-ul. Povestiri în care se respectă cu scrupulozitate ceea ce știm despre natură a fi adevărat, lăsând anticipației rolul inspirațional menit, căutând cu minuțiozitate să definească un cadru posibil, urmărind astfel o ipotetică emergență naturală a intrigii. În care posibilitățile nu sunt forțate și orice speculație ne-adeverită (încă) lăsată pe seama unei conjuncturi subiective.
Vorbesc despre ultimul Star-Trek, „Discovery” și „Fundația”. Discovery, care se petrece 1200 ani în viitor și Fundația care, teoretic, s-ar putea întâmpla nu mai repede de 10 – 15.000 ani, timpul necesar pentru a coloniza galaxia. Dar, în ambele vedem – tum-tum, suspans la tobe – ecrane plate transparente. O eșuare monumentală a imaginației realizatorilor care, spre deosebire de cei din 1920 ce nu dispuneau de tehnologie asistată de ordinator, nu sunt capabili să vadă dincolo de touch-screen-ul eFoanelor. Să fie ăsta apogeul tuturor dezideratelor noastre profunde ca specie și individ?
La Marvel Cinematic Universe m-am uitat tot timpul prin perspectiva nostalgiei copilăriei și n-am căutat să analizez profund nici acțiunea nici intriga. Și sunt tot mai surprins pe măsură ce le re-derulez în minte că, de fapt, ele se apropie mai mult, dpdv al reprezentării vizuale, de tehnologia viitorului. Mă gândesc îndeosebi la saga „Thor” și, foarte recent, la „Eternii”.
Lăsând-o pe Angelina de-o parte, precum și iarna minții în care John Snow e îndrăgostit de Sersei, după ce-am văzut filmul, lucrul pe care mi-l spun e: da, așa trebuie să arate un film ale cărui efecte vizuale caută să surprindă o tehnologie bazată pe lucruri nedescoperite încă!
Aș avea enorm de multe de spus, începând de la „Twilight Zone”, „The Outer Limits”, trecând prin Q & Borg-ul din Star-Trek (cu mențiune specială pt Data & Seven Of Nine [precum și fascinația față de necunoscuta Romulană, mult mai mult decât față de frustrarea Vulcană]) și ocolind intenționat „Dune”-le cărora le prefer, de departe, Destinația Void și trilogia Pandora. Bine că măcar 900 ani mai târziu au ajuns și Tamarienii în federație… (ST-Discovery)
Legile robotului lui Asimov sunt bine-cunoscute de publicul larg. Mai puțin cunoscute sunt legile lui C.Clarke, care spun așa:
°) Când un distins om de știință în etate afirmă că ceva este posibil, are aproape întotdeauna dreptate. Când spune că e imposibil, este foarte probabil să se înșele
°) Singura modalitate de a descoperi limitele posibilului este de a se aventura puțin mai încolo, în imposibil
°) Orice tehnologie suficient de avansată nu poate fi diferențiată de magie