Uniunea Salvaţi România, Alianţa Noastră, dar mai cu seamă Partidul Social Democrat, dimpreună cu Partidul Naţional Liberal, chiar şi Uniunea Democrată a Maghiarilor din România şi câte şi mai câte formaţiuni aflate la răsăritul sau în zăpuşeala amiezii politice vor să salveze România şi să o reconstruiască. Până şi dintre cei pentru care orizontul politic a apus şi de la Poli au apărut salvatori de ţară. Deşi, când erau în funcţii de decizie, aura lor politică a luminat România numai cu nori de explozii partinice. Tot e bine că intenţiile au apărut pe timpul zilei politice şi că nu ne-a apucat noaptea, că pe întuneric nu mai ştii la cine scoţi ochii, ori cine te prinde la colţ dezorganizat şi cu pantalonii în vine. Ca în Turcia, de exemplu.
Comparaţia ca comparaţia, alegoria ca alegoria, dar cum rămâne cu România? Dintr-o curiozitate care mă mânca supărător printre neuroni, chiar am citit niscaiva măsuri propuse de salvatorii naţiunii pentru salvarea naţiunii. Nu ştiu cum au făcut, dar toate propunerile fac referire la măsuri care trebuiau aplicate încă de acum 20 de ani. Fiindcă înainte de 1996 s-au aplicat doar măsuri pentru construirea şi susţinerea instituţiilor finaciare şi economice care puteau funcţiona pentru jefuirea programată şi sitematică a României. De la Bancorex şi… până la Ministerul Mediului, şi … invers. Că dracul le mai ţine minte toate hoţiile inventate şi aplicate! Deci, de 20 de ani toate partidele fac politică cu ţara, în toate poziţiile. De 20 de ani marii oameni ai economiei în dezvoltare au făcut cele mai profitabile afaceri cu statul, deci cu ţara. După care aceiaşi potenţi economici au trecut în barca politică. Mai pe scurt, vreme de 20 de ani au fost trei valuri de prădători ai României. Primul val, despre care scriam chiar prin 1998, au fost securiştii şi membri marcanţi ai fostului partid comunist, care s-a diluat în toate partidele existente fără să îşi piardă consistenţa. Al doilea val a fost generat de primul, cu diferenţa că veneau la furat şi sărăntocii din eşalonul al treilea al partidului comunist, ăia care erau plătiţi ca să spună „da, să trăiţi, şefu!”. Al treilea val de hoţi este cel care a fost crescut de aceşti sărăntoci ai fostului partid comunist. Cărora partidele născute prin sciziparitate din partidul comunist le-a dat afaceri pe mână ca să poată fura cu învoire de la comenduire. Ca exemplu este suficientă afacerea „hexipharma”.
Şi acum mă întorc la salvatorii României! Îi văd într-o efervescenţă a strângerilor de adepţi, de susţinători, de viitori votanţi, de membri de partid. Eu mi-am adresat mie însumi o întrebare: nu cumva semnăturile necesare pentru susţinerea candidaţilor la funcţia de parlamentar sunt mult mai numeroase decât numărul semnăturilor pentru o iniţiativă legislativă? Hmmm… ce întrebare idioată, nu? Ia să vedem ce zice legea. Cum, care lege? Aia constituţională. Adică Legea Fundamentală, cum ar veni. La articolul 74, Constituţia României care urmează să fie salvată de salvatori zice aşa:
(1) Iniţiativa legislativă aparţine, după caz, Guvernului, deputaţilor, senatorilor sau unui număr de cel puţin 100.000 de cetăţeni cu drept de vot. Cetăţenii care îşi manifestă dreptul la iniţiativă legislativă trebuie să provină din cel puţin un sfert din judeţele ţării, iar în fiecare din aceste judeţe, respectiv în municipiul Bucureşti, trebuie să fie înregistrate cel puţin 5.000 de semnături în sprijinul acestei iniţiative. (2) Nu pot face obiectul iniţiativei legislative a cetăţenilor problemele fiscale, cele cu caracter internaţional, amnistia şi graţierea. (3) Guvernul îşi exercită iniţiativa legislativă prin transmiterea proiectului de lege către Camera competentă să îl adopte, ca primă Cameră sesizată. (4) Deputaţii, senatorii şi cetăţenii care exercită dreptul la iniţiativă legislativă pot prezenta propuneri legislative numai în forma cerută pentru proiectele de legi. (5) Propunerile legislative se supun dezbaterii mai întâi Camerei competente să le adopte, ca primă Cameră sesizată.
Acuma îmi vine a doua întrebare: câte semnături au strâns salvatorii ăştia ai României pentru a propune o iniţiativă legislativă care să salveze un domeniu în care se suferă în România? Ar fi avut nevoie de 100.000 de semnături din cel puţin 10 judeţe. În schimb, salvatorii României strâng semnături din toate judeţele, pentru a-şi forma filiale de partid, ori de viitoare partide.
Cu o aritmetică simplă, de clasa a patra, având în vedere că suntem circa 18 milioane de votanţi, înseamnă că în fiecare an se puteau depune minim 180 iniţiative legislative care puteau salva România. Dacă înmulţim cu 20 de ani, comform tablei înmulţirii din clasa a doua, ne iese o sumă de 3600 de iniţiative legislative care puteau salva România. Câte ministere avem? În medie, circa 20 de fiecare guvernare. Adică, fiecare minister ar fi beneficiat de câte180 legi cu care puteau salva România. Câte iniţiative legislative au propus salvatorii României în aceşti 20 de ani, conform legii? Niciuna! Nici măcar în anul ăsta electoral!
Dar e mai ieftin să faci un partid. Pentru ăia care nu au primit din banii fostului partid comunist, fiindcă s-au terminat de mult, li s-a făcut acum o lege prin care primesc bani de la stat ca să le funcţioneze partidul. Mai explicit, statul adună bani ca să le împartă partidelor în mod legal, nu neapărat egal.
Acuma stau pe vine şi revin la alegoria din început. România este bolnavă de plămâni, fiindcă i s-au furat pădurile. E deshidratată, fiindcă nu mai are nici un sistem de irigaţii care să susţină agricultura. România e şchioapă de la cât calcă în gropile din drumurile în care se bagă bani de pe vremea când se scria pe tablă unde sunt banii dumneavoastră. România e stresată şi bolnavă cu sistemul nervos. De inimă, ce să mai zic? Până şi statul de drept se alăptează de la România, chiar în timpul în care salvatorii ei o veghează la ambulatoriu.
De atâta grijă s-ar putea ca România să ia o bacterie nozocomială din ambulatoriu şi să şi moară din cauza asta. N-ar fi prima victimă şi nici ultima, dar am şti foarte bine cum să explicăm decesul din motive independente de noi. Atâta doar că trebuia să facem curăţenie printre noi, ca să nu ne infectăm propria ţară. Şi, cine n-a mai ascuns mizeria sub preş?
Care ar fi bacteria nozocomială? Naţionalismul exacerbat! Asta ne-ar mai lipsi! Bacteria vine deja dinspre Turcia, dinspre Rusia şi chiar dinspre Statele Unite ale Americii.
Facebook Comments Box