Stăteam, iarăşi, aşa, ca prostul în târg şi râdeam în gând de câtă prostie îşi cere dreptul la viaţă! Ce, e repetiţie în exprimare? Păi, cum să pot scrie bine despre prostie? Lângă mine, pe terasă, un prieten, pensionar, profesionist în interpretarea legii. Ne uitam noi, în gol, spre Mureşul care curgea pe lângă noi ca o minciună lungă, lină şi plăcută, când se întoarce către mine şi dă cu o vorbă de urechile mele, de parcă era ciocanul folosit la rostirea unei sentinţe:-Bătrâne, zice
