Nu ştiu ce l-a apucat pe Aki în dimineaţa aia. A început să caşte semnificativ pe la ora 5,00. Aşa mă trezeşte câinele meu. Cască. Cu zgomot. Ca să înţeleg eu că e timpul să mă trezesc şi să îl scot să îşi facă nevoile. Aia mică, adică Sisi, căţeaua, se ia după el. Ea nu cască. Mă linge pe picioare. N-am avut încotro. M-am ridicat, mi-am îmbrăcat orbeşte pantalonii şi pe pipăite bluza. Pantofii i-am nimerit în drumul spre ieşire, în timp ce-i înjuram. A urmat ritualul ieşirii: lesele, comanda
Tag: imposibil
Interviu imposibil cu Faleza Mureşului
O beţie imposibilă cu Traian şi Adrian
Eram în birt, la mine. Stăteam pe un taburet ca un gânditor de la Hamangia. Numai că ăla de la Hamangia nu a avut de unde să ştie că eu mă gândesc la datorii, aşa cum nici eu nu ştiu la ce se gândea el în timp ce era sculptat. Număram sticlele de bere din frigider, sperând să mai fi vândut cineva una fără ştirea mea, ceea ce ar însemna că dacă cineva mă fură are şi de unde, chestie care m-ar convinge că sunt şi avut. E ca şi chestia aia din bătrâni: dacă ai şoareci, înseamnă că ai cămara plină.