Aş fi lăsat să curgă pe lângă mine întâmplările cu Serviciul de Urgenţe, ca şiroaiele torenţiale care te udă într-o vară fierbinte, de-ţi vine să cânţi dansând în ploaie, însă faptul că la 112 nici măcar nu se mai putea suna, vreme de câteva ore, m-a convins că e bine să marcăm momentul istoric.Prima întâmplare a început ca o banalitate provincială. Cred că doar o răceală de vară putea fi mai banală. Pe scurt, un tip cu o înfăţişare aparent respectabilă, dar al cărui organism furnizase deja
