Stăteam, aşa, cu privirea împleticită printre pixelii ecranului de calculator, împroptit într-, un cot pe masă, lângă o cafea, pe terasă. Şi mă gândeam, tâmp, de ce folosesc românii atât de multe cuvinte preluate din alte limbi, dar mai ales din limba engleză, care au corespondent direct în limba română. Iar, ca prostia să fie cât mai viguroasă le mai şi pronunţăm prost, fără să uităm să trecem în CV că ştim limba engleză la nivelul „bine”. De pildă, nu mai zicem program, ci „schegiuăl”; nu mai
