Nici nu ne-a trecut bine astenia de primăvară, căci a şi buit peste noi primăvara tâmpeniilor naţionale, plină de bobocii prostiei noastre, tradiţională românească. Cum, nu ştiţi ce înseamnă a bui? Este, vorba fostului meu profesor de filozofie, Ovidiu Someşan, unul dintre cele trei verbe fundamentale ale limbii române: a bui-buire, a beli-belire şi a pruştica-pruşticare. Toate sunt regionalisme şi descriu perfect modalitatea prin care ne ştim noi reprezenta personalitatea şi atitudinea civică:
