Chiar m-am săturat de folosirea acestui cuvânt. I-am mai făcut o dată un eşafod (apropos, acesta e un alt cuvânt folosit prost), adică am mai executat-o o dată, ca pe o vrăjitoare. De unde să fi ştiut că are atât de mulţi urmaşi, adică atât de mulţi utilizatori tâmpiţi.. Prin urmare, înainte să legăm, din nou, folosirea cuvântului de rug, vă propun să citim ce înseamnă cuvântul. Citez: TOLERÁNT, -Ă, toleranți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care tolerează; îngăduitor, indulgent. — Din fr. tolérant. Sursa: DEX ’09 (2009) |TOLERÁNȚĂ, toleranțe, s. f. 1. Faptul de a tolera; îngăduință, indulgență. ♦ Casă de toleranță = stabiliment în care se practică prostituția; bordel. 2. Obișnuință sau dispoziție pe care o are organismul de a suporta anumite medicamente, substanțe, condiții de mediu etc. 3. Abatere admisă de la dimensiunea, greutatea, calitatea etc. prevăzută pentru un anumit produs. ♦ (Tehn.) Diferență dintre dimensiunea maximă și minimă admisă în prelucrarea unui anumit material și valoarea nominală a acestei dimensiuni. — Din fr. tolérance. Sursa: DEX 2009
Încă de la prima definiţie, toleranţa este un sinonim al prostituţiei. Adică, nu este onorantă nici pentru cel, ori cea, care o practică, dar nu este onorantă nici pentru cel, ori cea, care o frecventează. Mai, precis, dacă vreţi, toleranţa este un viciu. Asta o explică a doua definiţie, anume „obişnuinţa sau dispoziţia” de a suporta. În fine, ca să traducem definiţiile până la capăt, toleranţa ar putea fi o „abatere admisă de la calitate”.
Am mai scris-o, dar mă văd nevoit să revin: pentru mine, toleranţa este jignitoare! Atât pentru cel care este tolerat, cât şi pentru cel care este tolerant. Pentru că acela care este tolerat cere fără să ofere, iar cel care tolerează oferă fără să ceară. Şi nu e vorba despre bani.
Nervozitatea mea a fost stârnită de idiosincrazia (Reacție proprie unor indivizi, caracterizată prin sensibilitate sau intoleranță la unele medicamente, alimente, mirosuri etc. și care se manifestă, de obicei, prin urticarie. [Pr.: -di-o-; scris și: idiosincrasie] — Din fr. idiosyncrasie. Sursa: DEX ’09 (2009) creată în jurul imbecilităţii de la Eurovision. A apărut pe scenă un bărbat care nu a ajuns femeie, dar care se revendica o femeie cu barbă. Las la o parte prestaţia care s-a vrut artistică, adică las la o parte falseturile preaslăvite de artiştii slabi sau proşti din Europa (nota bene: România este în Europa). Mă refer doar la atitudinea scenică, ori la spectacolul la care îi mai spune şi show. Am învăţat de la un regizor de teatru că dacă nu poţi ascunde ceva într-un spectacol, atunci arată-l cu degetul! Asta au făcut austriecii! Au arătat cu degetul o anomalie pe care nu o puteau ascunde. Bine, culmea a fost că s-au şi ruşinat după aceea.
Eu am să vă dau un alt exemplu. Tot din lumea muzicală. De data asta lumea muzicală de succes. Pe la începutul anilor 1970 apărea o formaţie de rock şi pop-rock căreia membrii trupei i-au zis KISS. În domeniul muzical nu prea mai aveau ce inventa, după ce se cântase tot ce se putea cânta până atunci. Aşa că au inventat show-ul în rock. Efectiv apăreau numai mascaţi pe scenă, iar mulţi ani de zile nimeni nu a ştiut cum arătau de-adevăratelea membrii trupei. Show-ul a creat misterul, iar misterul a provocat succesul. În plus, muzica era de calitate, fără să fie unică, totuşi. După ani şi ani (vorba unui cântec al unor muzicieni români), membrii trupei KISS s-au gândit să îşi arate faţa. Misterul a rupt vraja succesului, iar instantaneu succesul a desfiinţat show-ul. A rămas doar muzica. Dar a rămas, totuşi, muzica.
Din apariţia, expozeul, prestaţia, ori mai ştiu eu ce-o fi fost, de la Eurovision a rămas doar discuţia despre toleranţă. Eu am crezut că băşcălia s-a născut la sat, cum ar veni în România. Dar ea inundă Europa. Nu mă mir că a venit din Austria acum. Fiindcă tot austriecii au inventat şpriţul (adică vinul îndoit cu apă). Trecem peste faptul că ungurii au inventat şi un nume pentru apa folosită la îndoirea vinului, adică borvisz, iar bucureştenii l-au introdus şi în vocabularul românesc. Deci, cam asta a fost apariţia de la Eurovision. Un fel de şpriţ. Nici vin, nici apă. Nici bărbat, nici femeie. Ştiu cum e să fii bărbat şi tocmai de-aia mi se pare foarte greu să fii femeie. Ce vreau să spun este că avem apă, dar vinul se face foarte greu. Ca şi femeia, vinul a fost un dar de la Dumnezeu!
Facebook Comments Box