Nici nu ne-a trecut bine astenia de primăvară, căci a şi buit peste noi primăvara tâmpeniilor naţionale, plină de bobocii prostiei noastre, tradiţională românească. Cum, nu ştiţi ce înseamnă a bui? Este, vorba fostului meu profesor de filozofie, Ovidiu Someşan, unul dintre cele trei verbe fundamentale ale limbii române: a bui-buire, a beli-belire şi a pruştica-pruşticare. Toate sunt regionalisme şi descriu perfect modalitatea prin care ne ştim noi reprezenta personalitatea şi atitudinea civică: a bui înseamnă a da năvală, a năvăli; a beli ştiţi ce înseamnă; a pruştica înseamnă a împroşca.
Aşa că, iată trei prostii care au dat năvală peste mine:
1.Afirmaţie patriotică constantă de primăvară, cu privire la îngrijorarea civică faţă de producţia agriculturii româneşti: „dacă nu plouă zilele astea, nu iese nici grâul, nici porumbul, nimic…”.
De obicei, cel care deschide o astfel de discuţie nu ştie cum se plantează porumbul: se bagă sămânţa de porumb în pământ, sau se bagă pământul în sămânţă (ce idee faină filozofică a ieşit din prostie)? Problema lui e cu udatul. Iar această problemă se poate rezolva doar prin intermediul ploii. De fapt, omul, mult înainte de a fi român patriot, şi-a dat seama că nu poate aştepta ploaia ca să aibă o producţie agricolă bună. Prin urmare, a inventat irigaţia. Adică, a creat un sistem prin care să aducă apa la terenul cultivat atunci când este nevoie, nu aşteptând mila cerească. Însă, românul are o nelinişte pe care o pruştică în ochii lui şi ai celorlalţi compatrioţi: dacă nu plouă? Oare are vreun rost să vă raportez că sistemul de irigaţii a fost inventat aproape simultan, acum vreo patru-cinci milenii şi în nordul Africii, şi în Asia Centrală, şi în Persia, şi în America Centrală şi de Sud? Toate aceste sisteme au fost create în preajma marilor fluvii. Ceva mai recent, adică acum circa două mii de ani, fiindcă nu aveau foarte multe fluvii la îndemână, romanii au inventat apeductul, după care au împânzit imperiul roman cu reţele de apeducte. Ce făceau acele apeducte? Aduceau apa acolo unde vroiau romanii. Mileniile au trecut. Romanii au dispărut. Dacii au dispărut. Românii care s-au născut din acuplarea homoistorică au furat sistemul de irigaţii şi l-au vândut la „fier vechi”. Enervant este că numai în judeţul Arad, despre care aflăm câte ceva abia din scrierile de acum un mileniu, sunt două reţele de irigare, construite acum două sute de ani. Unul este Canalul Morilor, iar celălalt este Mureşul Mort. Amândouă sunt funcţionale, dar nimeni nu le foloseşte. Ba, pardon, amândouă sunt pline de pescari. Şi, pe ambele maluri ale canalurilor construite pentru irigaţii, pământurile sunt în pârloagă! Pentru că nu plouă, nu? Nu pentru că suntem noi proşti, nu? Dar, spre norocul românului, de când ploaia nu mai cade când vrea el, s-a inventat televiziunea. Ceea ce îi conferă românului comoditatea de a afla, în direct şi color, prognoza vremii.
2.A doua tâmpenie superbă am auzit-o la aceeaşi sursă video şi auditivă, televizorul: „sportul bate spitalul şi şcoala”. Numai formularea e suficientă pentru a aplauda prostia, dar trebuie să vă spun şi ce vroia să transmită ştirea. Că se acordă prea multă atenţie financiară sportului, în detrimentul investiţiilor şi a susţinerii financiare a spitalelor şi a sistemului de învăţământ. Da, este adevărat că s-au construit anapoda mai multe săli de sport prin toate coclaurile ţării. Dar nu din cauza asta nu sunt medicamente, şi nu din cauza asta i se împleticesc sistemului de sănătate ambele picioare de lut. Mai mult, nu din cauza proştilor sau a hoţilor care au construit aiurea săli de sport a ajuns sistemul de învăţământ să se drogheze cu miniştri incapabili! Şi, ca o concluzie enervantă, să vă mai spun ceva: dacă sportului i s-ar acorda atenţia necesară şi suficientă în mod sigur ar ajuta şi şcoala, iar sistemul de sănătate nu ar fi atât de bolnav. A naibii chestie, tot de acum câteva milenii vine vorba cu „mens sana in corpore sano”. Doar că, acum nu se mai învaţă la şcoală nici măcar traducerea zicerii latine. Deci, cât de prost trebuie să fii ca să asmuţi sportul împotriva şcolii şi a sănătăţii, sau, şi mai rău, sănătatea împotriva sportului şi a şcolii? Ce criterii imbecile poţi avea încât să faci o ierahie a priorităţilor între o şcoală, un spital şi o sală de sport?
3.A treia prostie este deja uzual întâlnită în perioada Sărbătorilor Pascale. Iarăşi venirea iepuraşului e mai gălăgioasă decât Învierea Domnului. Numai noi, românii, reuşim să cultivăm prostia atât de productiv încât să preluăm o tradiţie păgână, după care să o sărbătorim cu o sfinţenie care nu are nici o legătură cu credinţa. Dacă ar fi ştiut popoarele germanice că din înlocuirea mielului cu iepuraşul se va naşte o afacere atât de rentabilă peste secole, nici Benz n-ar fi inventat motorul cu benzină şi nici Diesel nu ar fi inventat motorul cu motorină. Nici ouăle nu se mai înroşesc de la sângele lui Iisus, ci le aduce iepuraşul. Iar, ca prostia românească să-şi merite respectul cuvenit, în perioada sărbătorilor se transmite urarea de „Paşte fericit”, nu „Paşti fericite!”. Mie îmi vine să răspund urării cu „paşte, tu, fericit”, însă răspund creştineşte cu „Hristos a înviat!”.
Facebook Comments Box