Puţini dintre cei care ne vizitează ţara ştiu că noi, poporul care o habităm în urma întâlnirii ratate dintre Decebal şi Traian (pentru că Decebal nu a mai apucat să-l vadă pe Traian, iar Traian l-a văzut prea târziu), avem o caracteristică unică între popoare: toţi avem pile. Sau, cel puţin o pilă. Doar în cazul nostru, al românilor, pila nu este doar o unealtă de muncă, o instalaţie, un dispozitiv, ori un picior de pod, ci şi o relaţie interumană. Această relaţie se bazează pe invocarea uneia sau mai multor influenţe care pot ajuta direct sau indirect persoana care se cere a fi ajutată.
Pentru noi acest subiect este plictisitor, fiindcă ni se pare firesc să ai în dotare cel puţin o pilă moştenită de la părinţi sau de la o cunoştinţă. Aşadar, acest articol este pentru vizitatorii străini.
De unde vine, oare, cuvântul pilă? Dicţionarul explicativ nu precizează nimic. Prin urmare, ca orice cuvânt despre ale căror origini nu ştim nimic, înseamnă că provine din limba dacă. La fel ca brazdă, brânză şi altele cu zdă. Dacă vine din limba dacă putem deduce că este o tradiţie, chiar un cult al acestui cuvânt. Totuşi, nu cred în această origine etimologică, pentru că dacă era aşa şi Decebal ar fi avut o şansă. Cum ar veni, dacă ar fi avut o pilă Decebal ar fi putut să îl influenţeze pe Traian să nu mai vină în Dacia. Să nu-l mai aducă pe Apolodor, ăla, să tragă podul peste Dunăre. Eu cred că Traian a avut o pilă bună. Pentru că nu ar fi invadat el, ca prostul, Dacia, dacă nu ar fi aflat din limba dacă despre cuvintele cu zdă din care s-a născut şi limba română ulterioară şi modernă. Ce ştia pila lu’ Traian? Ştia că peste 2000 de ani ultrastrănepoţii galilor pe care i-au cucerit ei, romanii, îşi vor da mâna pentru un gentleman-agreement cu ultrastrănepoţii dacilor pentru fabricarea automobilului cu acelaşi nume inventat de Burebista. Deci, dacă Decebal nu s-ar fi sinucis, Traian nu ar fi căpătat pe gratis drepturile de autor pentru Dacia. Pentru autoturism. Că ţara s-a împărţit după aia.
Acuma, asta este! Au trecut peste 2050 de ani şi de atunci avem tradiţia orală a pilei. I-am pus o pilă chiar istoriei, iar datorită acestui avantaj ne facem că nu ştim ce am făcut cam o mie de ani. Ba, poate chiar că nu ştim ce am făcut în acest răstimp. Dar, suntem contemporani. Pila este un obicei. Cum este colindatul, cina porcului, sorcova, pluguşorul şi paparudele. Ideea este că pila a devenit atât de importantă încât, de exemplu, dacă vezi două ghişee cu două cozi atârnate de poliţa de la gemuleţul la care să se aplece umil tot rândul, întotdeauna rândul mai lung, sau mai mare, este la ghişeul cu pile. La ghişeul cu pile mai mici sunt mult mai puţini. Adică, acum, cei care au pile mai mici îşi rezolvă mult mai uşor problemele. Pentru că nu sunt atât de mulţi în faţa lor care au pile.
Facebook Comments Box