Săptămâna trecută mi-a adus încă trei dovezi despre spiritul înăscut al românului de „a se descurca”. Noi nu căutăm soluţii, fiindcă ne descurcăm, iar soluţiile se agaţă de gâtul nostru alungit ca de al unui iubit infailibil. Seduse fiind de candoarea inventivităţii noastre.
Bunăoară, cum să ocolesc cazanul cu ţuică pe care un deţinut român l-a făcut într-o puşcărie românească? Duhnea şi prin televizor a umor. Ce, n-aţi văzut ştirea? Cică undeva în România, un deţinut a adunat fructele sctricate de pe la alţi colocatari, pe care le primiseră prin pachete, şi le-a pus la fermentat în toaletă. Unde? În toaletă! La care, bănuiesc, avea acces controlat. N-am înţeles din ştire unde ţinea cazanul pentru fiert borhotul, însă este cert că a fost prins când voia să înceapă procesul de distilare. Nu ştiu dacă aţi participat vreodată la „facerea” ţuicii pe la ţară, dar vă pot spune că în timpul operaţiunilor tehnologice necesare materia primă, borhotul adică, împroaşcă un miros care trece şi prin geamurile securizate.
Motivul care a dus la depistarea infractorului miroase a conlucrare defectuoasă între „tehnolog” şi „biroul de producţie”, dar mai ales conlucrarea cu „biroul desfacere”, care urma să distribuie produsul final. Pentru că, din câte se ştie, fermentarea borhotului durează câteva săptămâni. Timp în care, dacă nu-ţi pute nimic dubios, este imposibil să nu îţi intre în nas măcar vreo musculiţă de fermentaţie. Sau în birou, dacă n-ai nas.
Însă întâmplarea asta e ca o introducere pentru cazul Mazăre.
L-aţi uitat pe bufonul politicii româneşti? Eh, a revenit în forţă pe toate posturile televizate de ştiri. Şi, nu oricum, ci reuşind un cupaj spectaculos între prostia românească şi prostia de pe alte meleaguri. În speţă, tocmai din Madagascar! Cupajul se foloseşte cu preponderenţă în industria vinului, combinându-se de obicei două vinuri mai proaste calitativ, pentru a se obţine un produs mai bun. Aşa e şi în cazul nostru. Că dacă prostia din România rămânea singură nu era gustată. Aşa, combinată cu cea din Madagascar e altceva. Are un gust exotic. Fiindcă numai acolo nu m-aş fi aşteptat să descoperim prostia compatibilă cu cea românească.
Păi, avocaţii fostului primar al Constanţei şi fostul bufon şef al Carnavalului de pe litoral, au găsit o cale prin care Statul Madagascar să îl ceară înapoi pe Mazăre, deoarece formele de extrădare către România nu au îndeplinit toate formele legale! Prin urmare, Mazăre va trebui dus înapoi în Madagascar, probabil eliberat pe plaja cu leagăn, fotografiat cu buzele arse de soare, iar mai apoi arestat din nou, încarcerat şi expulzat din nou, după ce România solicită din nou extrădarea condamnatului Mazăre.
Toate astea se vor putea întâmpla doar după ce se vor fi îndeplinit toate măsurile legale, atât în Madagascar, cât şi în România.
N-am înţeles cine a comis ilegalitatea: România sau Madagascar, ori amândouă statele? Cu alte cuvinte, Mazăre a fost „răpit” din Madagascar, faptă pentru care ar putea cere despăgubiri la tribunalele internaţionale! Genial!
Dom’le, tre’ să recunosc că nu aş fi crezut să avem fraţi întru simţire tocmai către Polul Sud! Păi, după ce reuşirăm noi, conduşi de Băsescu, să ne batem joc şi de terorismul internaţional, fiind prinşi de noi înşine asupra faptului că statul român a plătit pentru răpirea unor ziarişti, pentru a avea motiv să plătească din nou pentru recuperarea lor victorioasă, am stabilit o nouă ştachetă. Ridicată mai sus! Am batjocorit şi extrădarea!
Vă daţi seama ce precedent am creat în jurisprudenţa mondială?
Mă şi îngrozesc la ce ne-ar putea trece prin cap ca să umilim şi coronavirusul chinezesc!