Scriam, în glumă, acum câteva luni cum mă bate Orbanul din două părţi, iar eu privesc cum flutură drapelele României, Ungariei şi Europei la graniţă. N-aş fi crezut că gluma va fi o premoniţie. Fiindcă acum sunt blocat la Bătania, în Ungaria, iar alţi români care au locuinţe aici sunt blocaţi în România, la Arad.
Aşa, în schimb, am avut timp să urmăresc, cu răbdare şi calm, cum se comportă fiecare guvern de pe mapamond care se confruntă cu pandemia de coronavirus. Am tot amânat să scriu aşteptând reacţia guvernului României. Cu atât mai mult cu cât alaltăieri, adică în data de 20 martie, guvernul ungar se înţelesese cu guvernul slovac pentru tranzitul locuitorilor celor două ţări care locuiesc la o distanţă maximă de 30 de kilometri de graniţă pentru a merge la muncă în localităţile de din cealaltă ţară.
Aseară a venit şi ordonanţa militară a Ministerului de Interne român. Fiindcă aşa spune legea, în situaţie de urgenţă.
Oricât mi-aş fi dorit eu să fi avut vreo posibilitate de a mă deplasa dincolo de graniţă, aşteptările îmi erau mai mari înspre înăsprirea măsurilor care să oprească manifestările iresponsabile ale populaţiei.
Dar, nu! Guvernul român s-a comportat la fel de indulgent ca şi celelalte guverne din lume, care acum strigă disperate după ajutor în toate zările spre care se uitau cu indiferenţă faţă de virus, ori cu speranţa că lor nu li se va întâmpla.
S-a scris demult despre Italia, a cărui guvern a lăsat un festival, un campionat de fotbal şi un transport în comun excepţionale să devină cele mai bune trasmiţătoare ale virusului ce se afla doar pe ecranele televizoarelor de la mii de kilometri distanţă, tocmai în China. Italia nu s-a trezit, aşa cum spun şi versurile Imnului, decât târziu. Prea târziu!
În timpul în care Italia ascundea faptul că începea să i se sufoce sistemul de sănătate din cauza îmbolnăvirilor, preşedintele SUA îi ironiza pe jurnaliştii americani dând o nostradamuso-gramă a involuţiei coronavirusului până în luna aprilie, când şi aşa vine căldura. Astăzi, deja, trei state americane şi-au închis graniţele, intrând în carantină generalizată. Colac peste pupăză, Donald Trump va fi testat pentru a doua oară pentru coronavirus, deoarece unul dintre consilierii vice-preşedintelui Mike Pence a fost depistat pozitiv. Deci şi vicepreşedintele american este suspect de a fi pozitiv la un test de coronavirus. Acum SUA au cel mai mare raport dintre numărul deceselor pricinuite de coronavirus şi numărul îmbolnăvirilor.
Nici cu Putin nu ne facem de râs! A ascuns atât de profesionist îmbolnăvirile cu coronavirus, încât propaganda serviciilor secrete a reuşit să inoculeze întrebarea: oare de ce în Rusia nu se îmbolnăveşte nimeni de coronavirus? Ce-i drept, Putin a făcut un ipon cu întreaga ţară şi a izolat-o de restul lumii în două zile. Brusc şi târziu. Dar, nu prea târziu.
În acelaşi timp, în care Italia devenea disperată, alt iresponsabil al Planetei, premierul Boris Johnson plănuia o ieşire a Marii Britanii din criza virusului înainte a fi intrat în ea, printr-un scenariu terifiant: imunizarea întregii populaţii prin îmbolnăvirea intenţionată a acesteia, riscând astfel sacrificarea a milioane de oameni! I-au trebuit vreo trei zile până să înţeleagă ce îi spuneau consilierii: că e o soluţie idioată! Dacă nu ar fi înţeles era el un idiot. Acum Marea Britanie are deja mii de cazuri de îmbolnăviri şi a început să aplice măsuri nepopulare şi drastice de izolare a populaţiei la domiciliu. Cam târziu. Dar, poate, nu prea târziu.
De la Macron, preşedintele Franţei, ce să fi sperat? El se uzase deja în lupta inutilă de câteva luni cu protestatarii „vestelor galbene”. Gândul lui era la ei şi la cum să îi oprească din demersul lor bine regizat în jurul unei democraţii inventate. Macron nu a ascultat nici versurile Imnului Franţei în care se spune că steagul e însângerat, iar virusul a intrat în Hexagon pe nesimţite, până când i-a îmbolnăvit şi sistemul sanitar.
Spre Spania, graniţele îmbolnăvirilor erau demult deschise. Şi, totuşi, guvernul de la Madrid se îmbărbăta sprijinindu-se tot pe siguranţa sistemului de sănătate. Care acum este aproape de colaps.
China ascunde şi acum situaţia reală a îmbolnăvirilor! Punându-şi în funcţiune propaganda pe tot parcursul pandemiei, de la începutul ei ca o boală nevinovată, accidentală, provenită de la un animal, care nu se transmite la om, şi până la construirea spitalelor mobile în zece zile, ştire care a reuşit să impresioneze fiecare utilizator de reţele de socializare, determinându-l să arate cu degetul spre propriul guvern. În paranteză fie spus, pentru cârcotaşi, la Bucureşti Armata Română a construit un spital de campanie în câteva zile. Dar nu a avut promovarea propangandei chineze.
Nici Ungaria nu a luat prea în serios problema răspândirii globale a epidemiei, fiind mai preocupată de cea a opririi migranţilor la graniţe. Acum guvernul maghiar ascunde situaţia reală a îmbolnăvirilor, interzicându-le medicilor inclusiv transmiterea informaţiilor între ei. Însă, măsurile pe care guvernul român le-a comunicat aseară Budapesta le ordonase deja. Începând cu închiderea graniţelor şi terminând cu închiderea cabinetelor stomatologice.
De fapt, una dintre aceste măsuri l-a determinat pe minstrul român de interne, cel cu nume de pânză de corabie, să spună acum zece zile că nu e patriotic să nu îi primim pe românii din străinătate în ţară, ca acum acelaşi ministru să îi îndemne să nu mai vină pe aceiaşi români. Probabil s-a vindecat de patriotismul din funcţie. Dimpreună cu preşedintele României, ale cărui bâlbâieli au condus spre aceste măsuri întârziate şi moi. Ca să nu zic blege.
Uitasem, însă, de Albania! Cum, Albania? Da. Şi iată de ce! Albania este ţara în care s-au întors din Italia, în ultimele trei săptămâni, 120.000 (o sută douăzeci de mii!!!) de cetăţeni. Din Italia! Vă seamănă cu ceva carpato-danubiano-pontic? Eh, guvernul de la Tirana a închis graniţele cu Italia de 12 zile şi a scos armata pe străzi pentru a ţine populaţia închisă în case! Are 76 de cazuri de îmbolnăviri şi câteve sute de izolaţi la domiciliu, precum şi doi morţi raportaţi. Albania, zic!
M-am tot întrebat înainte să scriu acest articol: chiar şi guvernul nipon e idiot? Fiindcă nu reuşeam să înţeleg de ce neglijează şi premierul Japoniei problema pandemiei, gândindu-se doar la Jocurile Olimpice. Este pentru prima oară în istoria Jocurilor când flacăra olimpică e dusă clandestin spre noua destinaţie. Şi nu cred că a dus cu ea la Tokyo şi spiritul olimpic, ci doar spiritul mercantil. Comitetul Internaţional Olimpic se gândeşte la amânarea Jocurilor, dar premierul nipon îşi face doar calcule în orez. Aşadar, încă o dată: chiar şi disciplina japoneză acceptă o plată inconştientă de bordel politic? De ce?
Şi, cred că am înţeles. Prin reacţiile lor întârziate, toate guvernele lumii, dar absolut toate au reacţionat iniţial de frica votului pierdut! Cum să iei măsuri nepopulare, cu restricţii, cu ordine militare, cu interdicţii ale libertăţilor individului? Până acum nici un guvern, absolut nici un guvern, nu a pus mai presus de interesele politice responsabilitatea votului primit! Deocamdată contează doar votul ce va fi fost pierdut! Până va fi prea târziu! Ca în Italia. Ca în Spania. Ca în Franţa.
Totuşi rămân cu o întrebare! Acum zece ani guvernele s-au zbătut să salveze băncile lumii motivând o criză economică mondială. Cum vor soluţiona guvernele criza economică mondială provocată de o pandemie care se întinde lasciv prin interesele lor politice? Fiindcă, dacă, spre exemplu, în timp ce guvernul ungar a anulat (nota bene!, adică atenţie, în limba română) plata tuturor creditelor, indiferent de natura lor, până în 2021, atât pentru populaţie, cât şi pentru firme, guvernul român obligă reprezentanţii firmelor să încalce o ordonaţă militară, proaspăt emisă, pentru a depune o declaraţie în data de 25 martie. Cred că am răspunsul în aceeaşi ordonanţă militară prin care se închide activitatea cabinetelor stomatologice, după ce medicii stomatologi responsabili şi-au oprit de bunăvoie intervenţiile, având în vedere faptul că transmiterea virusului se face mai ales prin cavitatea bucală. Iar după ce li s-a oprit activitatea acestor cabinete li s-a comunicat că nu vor beneficia de nici o compensare legală pentru pierderile financiare suferite.
Poliţia română este deja pe străzi. Cred că va urma şi armata. Ca în Italia. Ca în Franţa. Ca în Spania. Chiar ca şi în Albania! Numai să nu fie prea târziu!
P.S. Orbanul e un vânt poreclit aşa popular, în zona Ardealului şi a Ungariei, după numele unei sărbători. Cică dacă şi plouă când e Orbanul, strugurii vor fi acri. Aşa ziceau bunicii mei.