A venit primăvara! & tot felul de minciuni

**poison** d’avril

starea vremurilor… opt (AMT 18)

http://www.anthologia.ro/#2020-04-01

Acum 10 zile (20 martie 2020) în Italia erau 47 respectiv Spania 20, Germania 20 şi Franţa 13 mii bolnavi dintre care ieri (31/03/2020) au fost anunţate în Italia 14 respectiv Spania 19, Germania 8 şi Franţa 8 mii vindecări.

Să zicem că, dacă –în medie- un bolnav de corona necesită 9 zile pentru vindecare şi –tot în medie- două treimi dintre cei bolnavi şi depistaţi se vindecă, numerele ar trebui să fie: Italia 31, Spania 13, Germania 13, Franţa 8 mii vindecări.

Toată lumea minte, iar minciunile -după cum bine ştim- sunt de 3 feluri: minciuni, minciuni sfruntate şi statistici (să nu uităm că în timpul celui de-al doilea război mondial serviciile de contra/informaţii au luat naştere sub forma birourilor de statistici). Astăzi, am ajuns tot internetul (şi nu numai!!!) să ne bazăm datele pe John Hopkins University. Din SUA. Acolo unde sunt antrenaţi „statisticienii”. Ca şi când noi nu mai suntem în stare nici măcar să numărăm pe propriile degete. Ceea ce, într-o lume mcDonalds (francizată [inclusiv în domeniul informaţiilor – FVEY {nu doar politic – UE}]) merge „suficient de bine”, ţinând până la următorul mandat.

Dar minciunile nici nu încep nici nu se opresc aici: maşina mediatică a încetat să mai facă zgomot în privinţa aspectului gerontofil al nCov19 (trecând o scurtă perioadă în revistă şi aspectul pedofil al bolii), ultimul nor de fum eşapat – disipându-se (cum nu vii tu, Greta Thunberg!), acum se pare că balaurul ăsta cu 7 capete a mai scos încă unul la iveală şi anume răspândirea aeropurtată (atenţie la stratul de ozon, să nu ziceţi că nu v-am spus…)

Nu cred că democraţia este o problemă, ci impunitatea. Nu cred că problema sunt cei 4/5/7 ani de mandat ci anii de după în care eşti absolvit de propria răspundere. Dar cred că, doctor în medicină fiind (doctor, om de ştiinţă!) ar trebui să ai suficient discernământ încât să nu ajungi a te preta partizan, cauţiona sau promova un sistem care este, evident, toxic. Şi mai cred că sinceritatea este premisa sine-qua-non ca bază a identificării sofismului. Oricât de dureroasă, repulsivă sau şocantă ar fi ea (sinceritatea), odată debarasată de absurd trebuie imparţial exprimată (elementary, my dear [doctor!] Watson)

Dintr-un motiv sau altul, a te îmbolnăvi acum suficient de grav încât să ai nevoie de spitalizare este un risc major: dacă de obicei, a merge pe un trotuar înseamnă a-ţi asuma riscul de a aluneca şi a-ţi scrînti glezna în orice moment, acum, acelaşi exerciţiu se efectuează pe un trotuar suspendat la 10m deasupra solului. Riscul, în cazul ipoteticii alunecări, este altul. A traversa orice punte comportă un risc intrinsec. Risc direct proporţional cu durata de timp petrecută traversând. Iar dacă a te face frate cu dracul (şi/sau a băga capul în nisip) pare a fi o opţiune, cred că ar trebui re/văzută „Furtuna secolului” a lui Stephen King.

Sunt complet decalat de când s-a schimbat ceasul, adorm la ore improbabile, mă trezesc într-un continuum spaţio-temporal deformat, zilele încep să-mi semene cu cele din bătrâneţile lui daVinci (dorm când mă ia somnul, mănânc doar când mi-e foame). Partea bună e că apuc să privesc tot felul de documentare (gen Thanatos [2019]) deşi dimineaţa sar din pat la gândul că soarele a rămas acelaşi, nemişcat, pe invariabilul colţ de cer vizibil între blocurile din faţa dormitorului.

Mă simt deci cam ca-n „The lost room” şi mă gândeam că nu seria A ne defineşte (acele filme cunoscute de toată lumea) ci seria B, acele filme pe care le privim doar când şi dacă avem şi timp şi chef. Iar cum timp nu este niciodată dar timp putem întotdeauna face, în cazul în care aveţi nevoie de idei (ca drStrange [dacă tot vorbirăm de doctori azi {şi de mi…raje}] despre cum să-l omorâţi (timpul), iată aşadar câteva amintiri „la limita imposibilului” răscolite din „zona crepusculară”:

Soylent Green (1973)

https://www.imdb.com/title/tt0070723/

Enemy Mine (1985)

https://www.imdb.com/title/tt0089092/

!*** January 31, 1986

https://en.wikipedia.org/wiki/To_See_the_Invisible_Man

Kamikaze (1986)

https://www.imdb.com/title/tt0091322/

They Live (1988)

https://www.imdb.com/title/tt0096256/

Storm of the Century (1999)

https://www.imdb.com/title/tt0135659/

The lost room (2006)

https://www.imdb.com/title/tt0830361/

Thanatos, l’ultime passage (2019)

http://www.allocine.fr/film/fichefilm_gen_cfilm=277880.html

Şi-am încălecat pe-o căpşună, şi v-am spus şi o… seară bună!

darie pop, paris