M-a beştelit de câteva ori. Fiindcă i-am promis că scriu despre el şi am tot întârziat. Deci, avea dreptate. Da, dar cum să ştie el că mie mi-e greu să scriu despre un artist care îmi e şi prieten de atâţia ani şi care e atins de aripa îngerului care fuge de mine.
Cristi Buzneanu este unul dintre puţinii artişti compleţi pe care îi cunosc. Aş începe cu o calitate tot mai rar întâlnită printre artişti: boemia. Mulţi nici nu-i mai ştiu înţelesul. De-aia nu cunosc prietenia, ori bucuria de a trăi. Pentru Cristi, „elbus”, e un modus vivendi, înconjurat de prietenie şi afundat în bucuria fiecărei clipe.
Am întâlnit mulţi artişti fotografi. Am văzut multe destăinuiri ale privirilor fotografilor. Însă fotografia lui Cristi Buzneanu nu surpinde doar povestea clipei pe care el a văzut-o. Este unul dintre puţinii care încearcă să povestească şi ce s-a întâmplat înaintea acelui click ce hotărăşte declaraţia de dragoste faţă de clipa trăită.
Apoi mi-e greu să scriu despre ghitaristul Cristi Buzneanu. Acelaşi „elbus”. Îl văd cum îşi caută identitatea printre sunetele corzilor de ghitară. De fapt, nu ştiu dacă se caută pe el, ori încearcă să dibuiască lumea care a inventat muzica pentru el. Ghitara este pentru el o Golgotă dar şi sunetul sufletului său , pe care îl dăruieşte celor din jur.
Nu în ultimul rând, din sala de spectacole, privesc la pictorul Cristi Buzneanu. Ce să văd? Un spectacol de culoare, un spectacol de sentimente puse pe pânză, un spectacol de trăiri ascunse printre mişcări de pensulă, un spectacol de artificii ale sufletului artistului.
Cristi Buzneanu e incomod, ca orice artist care se respectă. Te sună noaptea la ora 3,00 ca să îţi spună că te iubeşte, iar tu vrei să dormi. Tu te gândeşti la ziua de mâine, la frigiderul pe care îl vei deschide ca să îţi alegi micul dejun, iar el se gândeşte pur şi simplu la tine. Nici măcar nu poţi înţelege cum se poate gândi la tine un artist, tocmai la ora 3,00 noaptea. Fiindcă tu dormi, iar el visează.
Deocamdată, vă prezint pictorul Cristian Buzneanu.
Eu fac ce nu pot face alți talentați, care sunt lași! La fel ca alții, am fost tentat de bani….am ales arta! Asta vreu să zic, nu e vina lor…io mă mulțumsc cu apa rece…nu e vina nimănui, Ovidiu….Asta e piatra mea și o port cu mândrie, ca Sisif!