Eu sunt un păcătos. Dar salvat! Adică, un creştin. Mai precis, protestant. Neo. Deci, protestez. Nu ca Luther sau Calvin, contra catolicilor, ci contra liderilor neoprotestanţi de astăzi.
De ce? Pentru că, în 55 de ani de practicare a credinţei mele am fost martor la nenumărate căderi spirituale spectaculoase ale liderilor creştini dar nu am auzit enormităţi mai strigătoare la cer enunţate de la amvon și proliferate pe media sociala ca în al 56-lea an al credinţei mele. Să fie pandemia cea care ne-a smintit în halul acesta sau ceva şi mai rău, mai adânc şi mai permanent?
Aş putea da multe şi triste exemple, începând cu cei care au folosit amvonul ca să sprijine realegerea ca președinte al SUA a unui curvar. Apoi, a celui care s-a irosit în efortul politic al unui referendum despre familie, dar a simțit nevoia să declare oficial că Biserica nu are menirea şi nu poate lua o poziție cu privire la pandemie şi la vaccin; că ţine de cugetul fiecăruia, fie el curat și neîntinat sau nu. Sau, de cel care, trecând prin boală şi salvat ca prin minune după ce simţea că a murit de mai multe ori, se crede acum un profet care a avut viziuni demne de Isaia, Ezechiel și Ieremia, ceea ce devine un îndemn subtil de a te lăsa infectat. Ori, despre „cel mai mare predicator din România”, care ne predica să nu renunțăm, nu, nu la principiile divine ci la idealurile noastre și, implicit, el fiind un dezbinator, să îl sprijinim financiar ș.a.m.d.
Mă limitez însă la un video de zece minute al unui alt însemnat lider creştin neoprotestant, pe care am avut șansa să îl cunosc personal și pe care îl respect ca om, o predică virală pe internet săptamâna trecută. Virală la propriu.
După o incursiune de opt minute, cu înflorituri, cu privire la închinarea la idoli în istoria vechi-testamentală, striga repetat şi fără legătură: „Daţi cezarului ce este al cezarului!” Apoi ne dezvăluie pe scurt, în două minute, ce voia de fapt să spună: că America are un preşedinte care „sodomizează” America. Că UE are un preşedinte care „sodomizează” Europa. Şi că România are un preşedinte care „sodomizează” România. Chiar aşa, ce mesaj sfânt de chemare la pocăinţă!
Frate cadru universitar, verbul pe care puteaţi şi trebuia să-l folosiţi este „a sodomi”, care înseamna a nimici, a prăpădi, a distruge. „A sodomiza” este un neologism împrumutat din engleză şi înseamnă nefirescul act sexual propriuzis. Şi nu cred ca aţi vrut să spuneţi că trei bărbaţi, oricât de virili ar fi ei, pot abuza peste o jumătate de miliard de oameni.
Frate pastor, şi mai grav este că acuzaţi astfel un preşedinte american aflat în funcţie de abia şase luni, dar creştin paracticant de o viaţă. Dar nu v-am auzit înfierându-i predecesorul, bărbat a trei neveste şi care şi-a plătit partenerele prostituate cu sute de mii de dolari ca să tacă. Oare e mai gravă sodomia ca preacurvia? Nu v-am auzit nici înfierându-i pe preşedintii români Iliescu şi Băsescu, comunişti notorii, care au făcut atâta rău ţării abia eliberată de teroare şi anti-creştinism.
Oare din ce „carte” ni se predică astăzi? Quo vadis Domine? Pe vremuri, cele mai indignante predici se bazau pe textul evanghelic care recomanda supunerea faţă de autorităţi. Astăzi, faţărnicia şi-a schimbat faţa, căci de aceea este faţărnicie. Primim mesaje insistente să ne rugăm pentru vindecarea a din ce în ce mai mulţi credincioşi spitalizaţi cu Covid. Dar de ce să ne rugăm dacă biserica nu are o misiune în aceasta privinţă? Iar mesajul că poporul cade sub lideri politici netrebnici fiindcă se închină la idoli se întoarce împotriva mesagerului, potrivindu-se şi liderilor religioşi.
Profetul din vechime se lamentează că poporul piere din lipsa de cunostinţă. La fel şi astăzi. Dar a cui responsabilitate ar fi să-l înveţe calea Adevărului? Domnul nostru Isus Hristos ne-a spus pilda cu păstorul care a lăsat turma la păşune şi a plecat după oaia rătăcită. Vai, însă, păstorii noștri rătăcesc întreaga turmă. În Ghetimani, Domnul nostru nu s-a rugat pentru lume, ci doar pentru cei daţi Lui. În grandomania lor, pastorii noştri vor să salveze lumea de păcat pe cale politică. Ah, dar nici marele Avraam nu a reuşit să salveze măcar micile Sodoma şi Gomora! Predicatorii au uitat să ni-L prezinte pe „Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii”.
De mâhnit ce sunt, în loc să închei cu un verset biblic inspirator, citez un vers de mare scepticism al Luceafărului neamului nostru: ”Lumea e cum este şi ca dânsa suntem noi.”
Dumnezeu Cel milostiv şi bun să se îndure de noi toţi!
Michael Iovin
Facebook Comments Box