(sursa: frcanotaj.ro)
Tocmai când îmi interogam pensia care încă nu s-a născut, dar care mi-a fost deja fecundată de câţiva miniştri, citesc o ştire pierdută printre filosofiile despre singurătate şi prietenia cu celebrităţile.
Elisabeta Lipă, preşedintele Federaţie Române de Canotaj Academic, spune că prin bugetul aprobat, Guvernul Orban i-a luat un bolovan de pe suflet, în sensul că, din cauza banilor puţini acordaţi sportului cu vâsle, nu îşi mai asumă câştigarea unei medalii olimpice la Tokyo, anul acesta.
Nu trebuie să fi fost canotor de performanţă ca să ştii cine a fost în plan sportiv Elisabeta Lipă. A fost declarată, de către Comitetul Internaţional Olimpic, sportiva Secolului 20, obţinând cele mai multe medalii din istorie, la cele şase ediţii ale Jocurilor Olimpice la care a participat, începând din 1984 şi până în 2004. Şase ediţii ale Jocurilor Olimpice înseamnă 24 de ani! Perioadă în care Elisabeta Lipă nu prea a avut adversare în lume şi în care a reprezentat România. Nu mai numărăm de câte ori a fost campioană mondială sau europeană în acelaşi interval de timp. Sau, pentru cei mai puţini informaţi, să mai precizez că acest sport, canotajul academic, a adus României cele mai multe medalii pe plan mondial?
Nu ascund faptul că am ales acest subiect de analiză, în detrimentul altor zeci care se holbau la mine prin fereastra dinspre stradă, ca într-un protest, şi datorită faptului că am practicat canotajul şi pentru că tradiţia acestuia în Arad a determinat înfiinţarea Federaţiei Române de Canotaj, cu sediul tot aici, în 1925.
Întotdeauna am urât comparaţiile imbecile între alocările de fonduri publice, cum ar fi spitale în loc de biserici, ori autostrăzi în loc de parcuri naţionale, ori grădiniţe în loc de teatre şi aşa mai departe. Sigur că niciodată un buget public nu va putea satisface toate nevoile pentru dezvoltarea unei ţări. Responsabilitatea şi intelgenţa unui guvern se reflectă tocmai în echilibrul pe care îl poate găsi în alocările financiare către diferite domenii.
Aşadar, de această dată, fără vreo referire la alte politici, ori la alte partide, pe care le înţeleg din ce în ce mai puţin, declaraţiile Guvernului român, cu acelaşi nume ca al vântului care bate şi în Ungaria, sunt puţin contradictorii. O dată nu sunt bani la buget, nici pentru autostrăzi, nici pentru sănătate, nici pentru educaţie, nici pentru investiţii, iar a două zi se alocă aproape un miliard (!!!) de dolari pentru cumpărarea de … rachete! Şi, musai să fie rachete americane din… SUA! Ce-i drept nu într-un singur an. Apoi sunt alocate alte sute de milioane de euro pentru alte echipamente şi dotări militare pentru Armata Română. Tot „made in USA”. Mai mult, conform „directivei Trump”, România alocă 2% din bugetul naţional pentru apărare. Deci aproape un miliard jumătate de dolari înseamnă o parte din acest procent de 2%? Înseamnă că bugetul României pe 2020 ar avea ceva bani.
Dacă erau bani la buget şi nu erau atâtea găuri, câte rachete puteam cumpăra? Mie îmi sună asta a mită politică. Am mai avut noi două cazuri, cu EADS şi cu Microsoft. Ambele dosare s-au înecat pe malurile vestice ale Altanticului. Cum ar veni, chiar înainte de a debarca în Lumea Nouă.
Dar, vorbeam de canotaj, domeniu în care Elisabeta Lipă i-a bătut pe americani de mai multe ori.
Atunci când sportiva Secolului 20, unul dintre simbolurile sportului românesc, te trage de mânecă şi îţi spune că ai dat cu mândria naţională de gard, înseamnă că trebuie să mergi acasă. În acest caz nu trebuie să fie doi care să îţi spună acelaşi mesaj.
Sigur că Elisabeta Lipă a fost puţin ironică, satirizându-şi propria responsabilitate. Problema e că acest guvern nu are nici umor, nici haz. Adică, nici nu pot râde de ceea ce face şi nici nu mă face să râd. Nici măcar atât.
Îmi mai rămâne doar să asist la distrugerea conştientă a sportului românesc. Pentru că, dacă în anul olimpic tai bugetul sportivilor care te reprezintă pentru cel puţin încă patru ani, ai o problemă. Eu, cel puţin, nu pot bănui guvernul de inconştienţă, ori de prostie. Singura variantă ar fi dezinteresul faţă de sport. Pentru simpla neînţelegere a performanţei şi a constanţei în performanţă, fie ea şi politică!
Este interesantă, totuşi, şi lipsa de reacţie a celorlalţi şefi de federaţii sportive! Or fi toţi membri de partid liberal şi nu au voie să crâcnească? Ori e mult mai simplu: Elisabeta Lipă e singura care ştie ce înseamnă obţinerea unei performanţe şi păstrarea ei?