Despre înverşunarea proastei educaţii împotriva învăţământului

Trenurile de persoane din România sunt tot mai scurte, viteza cu care se deplasează scade direct proporţional cu dezvoltarea tehnicii pe plan mondial, linia ferată e tot mai distrusă, datoriile companiei de stat CFR cresc, iar statul român nu a făcut nici un gest din care să se poată deduce vreo intenţie pentru investiţii masive în transportul feroviar în ultimii 30 de ani, deşi pe întreaga planetă Pământ, din Japonia şi China, până în Statele Unite, trecând chiar prin Rusia şi Mongolia, transporturile interne şi internaţionale se bazează tot mai mult pe căile ferate.

Cam ăsta e contextul în care studenţii români au câştigat un drept, anume acela de a beneficia de gratuitate la transportul feroviar pe perioada studiilor. E adevărat că şi acest principiu universal valabil, de câştigare a unui drept, în România este condiţionat de apartenenţa partinică de moment. Însă, totuşi, mi s-a părut o prostie politică, motivată pueril economic, decizia guvernului Cîţu de a suprima dreptul câştigat de studenţi la gratuitatea transportului feroviar. Iar faptul că aceste gratuităţi le vor fi suspendate şi elevilor, pentru aceleaşi considerente de economie la cheltuieli în bugetul pe anul 2021, mi s-au părut o împodobire a acestei prostii. Revolta elevilor şi studenţilor împotriva guvernului a venit firesc.

Aşa că, în nimicnicia mea de câine turbat (vorba replicii lui Gheorghe Dinică) din cauza prostiei, am postat pe facebook o întrebare retorică: oare cât de prost să fii să îţi ridici în cap elevii şi studenţii? N-aşfi crezut că voi citi atâta ură îndreptată împotriva studenţilor. A ieşit o mică anchetă de opinie.

Unii făceau confuzie între gratuităţile pentru transport şi gratuităţi nelimitate pentru studenţi. Apoi s-a făcut apel la discriminarea faţă de alte categorii de călători. Ba, studenţii au fost comparaţi cu medici şi cu ospătari, care şi-ar cumpăra bilete din ciubucuri. Am aflat că studenţii ar întoarce banii cu furca prin cămine, doar fiindcă cineva ar fi văzut un grup de studenţi pe care i-a bănuit de bogăţie după echipamentele de schi îmbrăcate în Poiana Braşov. „Studenţii se înghesuie la pomană!”, mi-a strigat altul. „Să muncească şi ei!”, a dat altul o sentinţă. Studenţii n-au scăpat nici de anatema unei afilieri politice obligatorii de stânga, de unde am dedus că dacă nu eşti de dreapta nu trebuie să fii student. În fine, una dintre cele mai stupide acuzaţii la adresa studenţilor a fost aceea că au votat! Că au votat acest guvern, iar acum îşi merită soarta. Cum ar veni, asta era o acuzaţie că studenţii ar fi de dreapta.  Mă rog, au fost denumiţi şi „postaci plătiţi”, dar şi arătaţi cu degetul că nici un student nu mai circulă cu trenul, fiindcă toţi au BMW-uri.

V-am spus, replicile au fost ca un val de şalupă ce mi-a vârât apă şi pe gură şi pe nas, în vreme ce eu înotam prin apele liniştite ale unui buget naţional plin de reduceri şi tăieri.

Era să uit de o explicaţie pe care  am primit-o, referitoare la aceste suspendări ale gratuităţilor la transportul feroviar: intenţia guvernului de a falimenta CFR şi de a vinde compania ieftin la francezi! Deşi nu ştiu să sculptez, dar aş fi primul care aş invita la crearea unei statui monumentale a acestui guvern, dacă ar avea această strategie economică. Eu mi-aş dori o infrastructură feroviară ca în Franţa. Şi apoi, chiar nu înţeleg, de ce ne mândrim cu parteneriatul cu Renault şi am huli un parteneriat cu SNCF (aşa se numeşte compania franceză de căi ferate)?

Dar, să revin la studenţii noştri, suspectaţi de bogăţii nebănuite, ba chiar ascunse.

Conform datelor Institutului Naţional de Statistică, în ultimii ani, numărul de elevi şi studenţi a scăzut constant, iar acum ar fi cam 540.000 de studenţi şi circa 3 milioane de elevi. Merg pe logica detractorilor şi presupun că studenţii nu merg la cursuri (că, na, oricum e pandemie, nu?) şi ar circula anapoda cu trenul, plătind 50% din preţul unui bilet, iar drumurile ar fi mai lungi, cu un preţ mai mare de 50 de lei. Studenţii ăştia, 540.000 la număr, s-ar duce în fiecare lună de două ori la schi. Adică, ar plăti circa 100 de lei pentru transport. S-ar ajunge la suma de 54 milioane lei, lunar, doar din banii îmbuibaţilor de studenţi! Asta ar însemna că în doar 5 luni de zile, doar din banii studenţilor s-ar achita datoriile CFR Călători către CFR SA, în valoare de circa 230 milioane lei. În următoarele 5 luni de zile s-ar acoperi şi datoriile CFR Călători către centralele electrice. Iată cum înţeleg şi eu concepţia economică a guvernului, din spatele acestei decizii de suspendare a unor drepturi câştigate de studenţi. Şi, iată cum studenţimea română poate fi şi ea de folos economiei naţionale. După stingerea datoriilor CFR, compania ar putea fi vândută, nu? Simplu! Iar francezii ar implementa şi la noi un TGV. Rapid! Nu? Nici nu ar mai fi nevoie de fonduri europene pentru infrastructură, fiindcă totul s-ar face pe banii francezilor, iar guvernanţii ar avea de unde să fure, că nu i-ar acuza Parchetul European de cheltuirea ilicită a fondurilor europene. Şi tot acest scenariu spectaculos s-ar realiza doar pe banii de transport ai studenţilor!

Mi-am revenit din culorile roz ale dezvoltării infrastructurii feroviare româneşti şi mă întreb: oare politicienii guvernanţi ştiu că în patru ani de zile câteva milioane de elevi şi studenţi se vor prezenta la vot? Ca unul care a participat la înfiinţarea unei ligi studenţeşti acum 30 de ani, participând şi la organizarea uneia dintre primele greve studenţeşti post-revoluţionare, ştiu că astfel de gesturi politice se uită greu.

Ceea ce nu înţeleg este această înverşunare împotriva studenţilor! Şi a elevilor! Venită tocmai din partea altor foşti studenţi. E o înverşunare împotriva învăţământului? Pornită din cauza unor bilete de tren? Poate că asta e, de fapt: înverşunarea educaţiei proaste împotriva învăţământului! Pentru că oricât ar învăţa cineva, comportamentul şi atitudinea sociale rezultă dintr-o educaţie acumulată.

Pe mine, deocamdată, mă amuză prostia care mă înconjoară. Sper să nu mă molipsesc. Deşi m-am vaccinat demult. Culmea, prin educaţie.