Arădenii şi votul lor

(Acest articol l-am publicat acum patru ani. Între timp au dispărut nişte partide. În rest e bine, în sensul că e la fel.) Ehei, iaca am încercat şi eu cu degetul marea alegerilor. Atât ca candidat, cât şi ca alegător al meu. Ca candidat am aflat că campania e plină de rahat, care nu e dulce. Ca alegător al meu am aflat că nu sunt foarte mulţi care erau de aceeaşi părere cu mine, adică nu mulţi m-ar fi dorit ca consilier. Lăsând de-o parte ironia şi evitând să mai calc în cacofonii, am să încerc

Horia Medeleanu. Un portret în peniţă, la împlinirea celor 83 de ani

N-am întâlnit un om care să fie atât de devotat dăruirii. Pentru Horia Medeleanu „a dărui” este o menire. Cred că asta este şi una dintre marile lui dezamăgiri, aceea că foarte puţini au înţeles dragostea şi voinţa lui de a împărtăşi toate acumulările lui intelectuale, după ce le-a trecut prin patul lui Procust al logicii şi după ce le-a pictat cu suflet. De fapt, cred că asta îi şi enervează pe mulţi dintre cei pentru care este o personalitate controversată. Unii nu ştiu să primească în dar,

Băsescu: o profeţie a lui Eminescu şi a lui Hitler?

Zilele trecute mi le-am petrecut pe la teatru. Mai mult prin barul teatrului, ca să mai văd o ştire, două, la televizor, că acasă nu îmi funcţiona satelitul. S-a defectat din cauza neplăţii. Şi, cum stăteam, aşa, tolănit, pe o canapea, împroptindu-mi cu palma capul plin de datorii, intră în vorbă cu mine Ovidiu Cornea, cel mai longeviv director al teatrului arădean.-Domnu’ Balint, ştiţi ce fac în ultima perioadă?, mă întreabă, uitându-se cu o admiraţie dezgustată la televizor.-Nu, îi răspund eu,

La moartea unui Dirijor. Eliodor. Rău. De bun ce era!

Update: Am găsit o fotografie cu Maestrul Eliodor Rău, dirijând chiar în sala Filarmonicii din Arad. Antescriptum: N-am găsit nici o fotografie cu el pe internet. Ca un idiot nu am nici eu una. Când l-am cunoscut, a făcut o plecăciune în faţa mea. Apoi mi-a strâns mâna, privindu-mă cu ochii lui deschişi la culoare, mai ales din cauza sufletului. Când a murit, am plâns. Nu am putut să îi fac o plecăciune ultimă. Eram ocupat cu viaţa mea. Atât de ocupat, încât nu i-am ascultat niciunul dintre

Toleranţa, ca mod de învrăjbire

Chiar m-am săturat de folosirea acestui cuvânt. I-am mai făcut o dată un eşafod (apropos, acesta e un alt cuvânt folosit prost), adică am mai executat-o o dată, ca pe o vrăjitoare. De unde să fi ştiut că are atât de mulţi urmaşi, adică atât de mulţi utilizatori tâmpiţi.. Prin urmare, înainte să legăm, din nou, folosirea cuvântului de rug, vă propun să citim ce înseamnă cuvântul. Citez: TOLERÁNT, -Ă, toleranți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care tolerează; îngăduitor, indulgent. — Din fr.

Cine ne-o răpeşte pe Europa?

De pe insula asta geopolitică românească, în care pentru televiziuni şi alte surse mass-media sunt mai importante ţâţele bălăngănite decât atentatele teroriste, se poate vedea că omenirea trăieşte periculos. Având o poziţie strategică atât de specială, încât nu suntem interesanţi nici pentru emigranţi, am avut timp să urmăresc viaţa politicii mondiale din ultimele decade. Am întors-o ca pe-o clătită, când pe-o parte, când pe alta, până mi s-a ars ideea de fundul încins al logicii.Am urât

Ambasadorul SUA şi Proclamaţia de la Timişoara, după 26 de ani

De plictiseală, îmi vine să dau cu basca, luată de pe şaua bicicletei, de pământul patriei presărat cu paşii proştilor. Însă, nu apuc. Fiindcă nu am nici bască şi nici bicicletă. Dar care plictiseală? Căci iată, se naşte din propria concepţie un ditamai comunicatul care îmi dă şi cu patria de pământul plin de proşti. De data asta prostia vine din America. Mă rog, de la un reprezentant al ei, cum ar veni ambasadorul SUA la Bucureşti, Hans Klemm.Se făcea că unui român inspirat i-a venit să-l

„Sicario”, un film despre cum se ucide orice

Răzbunarea pare să fie o temă de scenariu de film cu priză anul acesta. La public, dar mai ales la juriile premiilor pentru cinematografie. Dacă nu dinte pentru dinte, măcar…

Reflector pe un film – Spotlight

Greu. Greu m-am uitat la film ca la o producţie cinematografică. Pentru că eu mă vedeam la noi în redacţia de ziar sau de televiziune. Cu atât mai mult cu…

„The Revenant”, multă imagine bună pentru multă tăcere fără de aur

Interesul mi-a fost zgâlţâit din amorţeala unei prejudecăţi de câteva imagini în care DiCaprio se bate cu un urs grizzly. Nu ştiu de ce, dar înaintea oricărui film cu Leonardo…

WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com