Mă refer la răsturnările spectaculoase de scor, uneori datorate și de jocul prestat de cele două combatante.
În cazul meciului de la Iași, frumusețea s-a datorat doar datorită revenirii UTA-ei în avantaj pe tabela de marcaj, în ultimele secunde și bineînțeles dăruirea totală a arădenilor, în peste trei-sferturi din durata partidei.
Cu un „fund cârpit”, peticele lui Gyuszi Balint au „pârâit” în minutul 1 al meciului și au cedat după numai 9 minute. Întrebarea este cine-i de vină, calitatea materialului din care au fost confecționate adausurile la ”funduleț” sau croitorul? Dacă e să explicăm, am scuza „croitorul”, antrenorul arădean neavând prea mult de ales la alcătuirea apărării, așadar concluzia generală ar fi, MATERIALUL, CALITATEA .
Norocul roș-albilor a constat în faptul că ieșenii au abordat în continuare jocul exact ca multe echipe de pe ultimul loc, echipe ce, în general, au teamă enormă de a nu pierde „bănuțul de aur” găsit întâmplător pe marginea drumului.
MERITUL (și trebuie scris cu litere mari) jucătorilor de la UTA a fost că s-au scuturat de orice rețineri, au inspirat oxigen pe patru nări deodată, au inspirat și din porția Politehnicii și și-au adus aminte că au doi brazilieni în echipă, pe Roger și pe Erico. Unul a centrat impecabil, cel de-al doilea a înscris impecabil. Asta se întâmpla în minutul 2 al prelungirilor, și cum ciudatul arbitru Andrei Antonie a prelungit corect partida cu 4 minute, în ultimele secunde, o combinație dintre doi „Ruși” (Denis și Ciprian) același brazilian Roger, aflat pe traiectorie, lovește balonul cu capul, portarul gazdă, Brănescu, nu poate reține, iar mingea respinsă este introdusă în poartă de Cipri Rus.
Ce poate fi mai frumos pentru noi (și cei care critică și cei care analizează și cei care ”cu UTA până la moarte”)?
Au fost trei puncte care opresc alunecarea UTA-ei în mlaștina cu nisipuri mișcătoare a subsolului clasamentului. Concluzia generală este că nu poți învinge dacă nu crezi în tine, dacă nu îți consumi și ultima picătură de energie , dacă nu ai capul limpede și dacă oxigenul care este necesar energiei de care vorbeam, nu se inspiră atât pe nări, cât și pe gură.
Și încă ceva: Atenție fotbaliști ai Bătrânei Doamne, veniți duminică la stadion cu „botnițe”. Sosesc „Câinii roșii”!
Ioan Hamza