Când nu e ridicol sau periculos, naţionalismul exacerbat este amuzant. Pentru că scoate la iveală ori lispa de informare a celui care îl invocă (asta ca să nu îi spun incultura), ori pur şi simplu stupizenia posesorului de naţionalism pur. O discuţie ancorată în naţionalismul pur este cu atât mai ilară în Europa, ştiut fiind amestecul de popoare şi limbi vorbite, dar, mai ales, ştiute fiind influenţele pe care le-au avut unele culturi ale unor popoare faţă de ale altora. Aşa cum, de pildă,
