Mi-l amintesc şi acum, stând pe o platformă ridicată de doi maşinişti, „la mână”, pe două ştăngi, şi vorbind la microfon. În culise, îmi tremurau genunchii când le dădeam comanda,…
(eu – ăla cu ochelari – cu Amado, cam pe la debutul din Franţa) Ascultam Valeriu Sterian şi mă gândeam la prietenie. Aveam vreo 20 de ani. Eram prieteni…
