Românii din România

Românii din România, iată un subiect de discuţie pasionant pentru cei cărora le face plăcere să ia poziţii subiective. Românii din România, părinţii mei, şi fraţii mei, şi bunicii mei, şi prietenii mei, şi ceilalţi, sunt cei care nu îşi petrec timpul lucrând câte 10 ore pe zi prin străinătate pentru un pumn de praf în ochi sub presiunea psihologică exacerbată exersată de către patronat într-o manieră dezhumanizatoare sistematică şi continuă fără a avea o casă la care să se întoarcă după mai bine de un ceas de transport şi la cine să spună-n ochi prin ce au trecut în ziua aia de la răsărit la apus, fără decontare, fără asigurare medicală, fără zile libere plătite. Fără fileu.

De mai bine de 10 ani de zile PIB-ul României se apasă în măsură de peste 10% pe veniturile generate de către muncitorii de peste hotare. De mai bine de 10 ani de zile foarte puţinele şi timidele eforturi întreprinse la nivel naţional pentru deprecarizarea situaţiei muncitorilor calificaţi din diaspora au eşuat sistematic. De mai bine de 10 ani de zile puterea naţională este întreţinută artificial de la Bruxelles pentru a ne (pe noi, oamenii) menţine sub tutelă prin toate mijloacele posibile, ne-ezitând o clipă a face apel la metode dezhumanizatoare, umilitoare. Puterea sabotează activ individul, maşina de propagandă duduie şi pare a fi, de altfel, singura industrie funcţională din ţară.

Prinde orbu’, scoate-i ochii- asta pare a fi politica de stat. Că treaba merge simplu: derogarea de responsabilitate. Dăm un tun, dacă ne prind- la 4 ani lăsăm pe alţii. Dacă nu, asta e. Iar dacă vă spuneţi o clipă că DNA a schimbat lucrurile, vă băgaţi singuri degetele-n ochi: derogarea asta de erspnsabilitate se face activ sub nasul vostru. Când a început criza, cei care ar fi trebuit să facă ceva concret, cu riscul de a eşua, desigur (orice întreprindere este ipotetic supusă eşecului)- au ales să se „auto-izoleze”. La poker asta înseamnă „pas”. Dar fără a ieşi de la masa de joc ci, strategic, păstrându-şi poziţiile.

Zilele astea ministrul sănătăţii a fost demis. La începutul crizei sanitare ministerul sănătăţii A FOST SINGURUL cu capul pe umeri şi care a căutat să aplaneze situaţia, să păstreze calmul şi a făcut apel la raţiune. S-au mai auzit declaraţii ale unor oameni cu discernământ şi în cadrul ministerului de învăţământ (următorul demis – ministrul învătământului?). Paradoxal, în cadrul ministerului, sperietoarea de ciori folosită de către serviciile de dezinformare pentru a crea panica a fost cea care a dobândit întâietate şi astfel discursul panicar şi iraţional al tovarăşului Arafat primează.

Dar durerea mea principală e c-am pierdut un pariu… La începutul lui februarie am pus prinsoare cu un prieten, perţ de nimic, e drept, că-n aprilie pe la mijloc va fi gata nebunia în Europa (da, ştiam şi eu [nu doar ministrul sănătăţii !!!] de prin ianuarie ce va urma [la fel cum ştia orice om sănătos documentat din surse publice]).

Raţionamentele noastre au fost următoarele: prietenul meu, având încredere în natura mincinoasă a sistemului totalitar chinezesc şi observând influenţa exercitată de aceştia asupra directorului OMS (care, chiar şi la mijlocul lui februarie recomanda pe site-ul oficial al OMS să nu se întrerupă turismul în China) a zis că libera circulaţie între UK & EU va fi întreruptă chiar şi la mijlocul lui aprilie.

Eu, mai optimist din fire (încă am încredere în natura umană [idealist NU naiv !]) am considerat că adevărul va fi prezentat trunchiat (doar?) din motive „estetice”, indus fiind în eroare de lipsa (desăvârşită & covârşitoare, decisivă!) unei informaţii cruciale, ba’ chiar mai mult, de existenţa (doar a) unei dezinformări la ora respectivă şi anume că virusul se manifestă sub formă de gripă. Ceea ce, în situaţia dată este complet irelevant, problema fiind modul de transmisie asemănător hepatitei B şi rezistenţa virusului la variaţiunile de temperatură!

Aşa trece, deci, ţuica mea-n posesia lui… pe 15 aprilie (doar), e drept, la orele 00:00 trecute fix!

N-am vrut să cred că situaţia sanitară va fi realmente folosită cu un asemenea cost umanitar pentru a deznoda problemele (pre-existente & evidente) economice şi financiare globale. N-am fost sincer cu mine însumi când mi-am spus că Stalin & Mao au exterminat peste 100.000.000+ (una sută milioane plus!) oameni. Pentru că nu, nu ei (personal) i-au exterminat. Ci sistemul participativ (!!) al caror conducători (respectiv) erau. Şi mi-ar fi plăcut ca realitatea să fie una în care noi (!!) nu facem aşa ceva.

Suntem pedepsiţi nu pentru, ci de către păcatele noastre. Într-o lume intricată (inter-conectată în permanenţă, „entangled”), în care intricarea este înscrisă nu în natura noastră individuală ci muuuult, mult mai profund: în însăşi natura realităţii, blocurile/elementele/particulele din care suntem constituiţi respectând regulile astea, ne constrâng propria natură la supunerea aceloraşi legi (obey gravity :P). Existăm relativ, eu vis-à-vis de tine & vice-versa iar societatea, fenomen emergent în acest cadru elementar (mulţime de indivizi) doar pare a avea propriul set de reguli. Gândeşte-te bine la tine, gândeşte (ştii!) că EU sunt cel care schimbă ceva. Iubeşte – nu omul, ci logica! Nu căuta să fii om, ci fii! Pentru că om eşti născut şi doar îngăduidu-i să se manifeste poate ieşi, natural, la iveală. Nu cu frică (interioară [profundă &/ absconsă]) ci cu sinceritate (în tine, faţă de tine, în gândurile & fapta ta).

darie pop, paris

Facebook Comments Box
WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com