Eminescu a fost elogiat de jurnalişti români din Ungaria. Plus o scrisoare deschisă a bustului lui Mihai Eminescu

Am făcut un interviu imposibil cu el, chiar cu ocazia sărbătoririi zilei sale de naştere, devenită între timp Ziua Culturii Române, am scris în numele bustului său, de-o urâţenie de invidiat, postat chiar în faţa sediului Poliţiei din Arad, o scrisoare deschisă pentru a atrage atenţia asupra indolenţei autorităţilor, şi chiar mă gândeam ce să mai scriu despre Mihai Eminescu, pentru comemorarea zilei de 15 iunie?

Ar putea fi o imagine cu 3 persoane şi persoane în picioare

Eva Iova-Şimon, jurnalista de limba română de la Jula (Gyula) din Ungaria, m-a scos din încurcătura pe care mi-o clădea cât un zid lenea căutării. Sau neputinţa căutării. Redacţia pe care o conduce, a publicaţiei „Foaia românească”, ce apare în oraşul ungar în limba română, a hotărât să tipărească o broşură de popularizare a personalităţii lui Mihai Eminescu. Broşura a fost tipărită în limba română şi în limba maghiară şi a conţinut un mic text de informare, precum şi una dintre cele mai cunoscute poezii ale lui; „De ce nu-mi vii?”.

Iată ce scrie pe reţelele de socializare Eva Iova-Şimon, pe pagina publicaţiei „Foaia românească”: „O SURPRIZĂ CULTURALĂ PENTRU TOŢI LOCUITORII STRĂZILOR EMINESCU DIN JULA, CHITIGHAZ ŞI MICHERECHI

Ar putea fi o imagine cu 1 persoană şi carte

„Chiar aşa puţin a trăit Eminescu?”, ne întreba cu uimire doamna de la tipografie, care a realizat pliantele noastre de evocare a memoriei poetului român Mihai Eminescu, care s-a stins din viaţă cu 132 de ani în urmă, pe 15 iunie 1889. „Ţin minte că şi noi, şcolarii maghiari, am învăţat despre Mihai Eminescu, ca fiind cel mai însemnat poet al literaturii române. Cred că vor fi plăcut surprinşi destinatarii acestui pliant, atât ungurii cât şi românii. Cine nu se bucură dacă primeşte în cutia poştală o poezie aşa de frumoasă?”, ne încuraja doamna de la tipografie.

Poetul Eminescu este sărbătorit an de an în mai multe feluri, prin cenacluri sau expoziţii, prin lecturi sau depuneri de coroane. Ca o iniţiativă inedită, redacţia revistei „Foaia românească” a hotărât ca, în acest mijloc de iunie, să-i aducă un omagiu poetului nepereche al literaturii române printr-un pliant informativ despre Eminescu, însoţit cu una dintre cele mai frumoase poezii „De ce nu-mi vii?”, în română şi în maghiară, pliant pe care să-l distribuie în cutiile poştale ale tuturor locuitorilor de pe străzile Eminescu din cele trei localităţi unde se află astfel de străzi: la Jula, Chitighaz şi Micherechi.

Surpriza culturală informează cititorii despre următoarele:

„Știți Dvs. cine este poetul al cărui nume îl poartă strada în care locuiți?

  • Mihai Eminescu este primul poet modern al literaturii și poeziei românești, care poate este apreciat și la nivel literar mondial.
  • Opera poetului, care a murit la 15 iunie 1889, la doar 39 de ani, este tradusă aproape în întregime şi în limba maghiară.
  • În afara poeziilor el a scris şi proză, povești, publicistică.
  • Prima sa poezie a fost publicată, în 1866, în revista în limba română Familia, apărută la Budapesta.
  • Partea cea mai durabilă a operei lui Eminescu sunt creaţiile sale poetice. Aproape toate poeziile sale pot fi citite şi în traducere în limba maghiară.”

Mulţumim şi pe această cale „poştaşilor” noştri, care au făcut ca pliantele bilingve să ajungă la destinatarii de pe străzile Eminescu: elevul Petru Iova din Micherechi, eleva Virag Sztrein din Chitighaz şi jurnalista Anita Laszlo din Jula.

Singura instituţie românească, care se află pe strada Eminescu, chiar la numărul 1, în Jula, este Autoguvernarea pe Ţară a Românilor din Ungaria. Preşedintele Gheorghe Cozma şi şefa oficiului Ana Bálint au primit din partea redacţiei noastre mai multe exemplare de pliant, pentru a le distrubui tuturor angajaţilor oficiului AŢRU.

Sperăm ca iniţiativa noastră a fost primită ca o nouă ocazie de apropiere a culturii române şi maghiare, printr-un omagiu adus amintirii celui mai mare poet român, Mihai Eminescu.

Eva Şimon

Ar putea fi o imagine cu text

Ce simplu, nu?

În vreme ce în România se organizează simpozioane pentru demitizarea operei eminesciene, români din Ungaria reuşesc să umfle pânzele eternităţii iubirii cu o singură poezie. În vreme ce în România şi Ungaria unii îşi caută dihonia prin istorii inventate, un grup de jurnalişti de limbă română din Ungaria bat străzile cu nişte cuvinte în mâini şi cu nişte gânduri despre dragoste în vorbă.

Elogiul nu se toarnă în ciment sau în bronz! Precum nici nu se fabrică site pentru cuvinte speciale, cernute într-o anume ordine în texte laudative. Dacă poezia lui Eminescu trăieşte, înseamnă că şi el trăieşte. Şi, uite, de pildă, se plimbă pe străzi prin Ungaria!

Şi, fiindcă Eminescu a fost şi un jurnalist de excepţie, un pamflet pe care îl scriam acum nişte ani. Buruienile sunt tot acolo şi acum.

 

Onorată conducere a publicaţiei Flacăra roşie,

Subsemnatul, Mihai Eminescu, posesor al unui bust care nu seamănă cu mine nici când eram în copilărie, plasat în faţa sediului Poliţiei din municipiul Arad, chiar în faţa arestului unde nu mi-a plăcut niciodată, vă aduc la cunoştinţă următoarele:

Vecinul meu de bust, impricinatul Alexandru Ioan Cuza, fost domnitor, posesor al unui bust care îi seamănă întrucâtva, efectuează activităţi dubioase în timpul nopţii, care duc atingere imaginii Poliţiei Române, cu care subsemnatul a avut o relaţie mai mult decât prietenoasă. Astfel, impricinatul A.I.Cuza, prin implicarea directă a bustului său, aruncă seminţe de buruieni peste scările de la intrarea în clădirea care găzduieşte sediul Poliţiei arădene, exact în jurul Monumentului Eroilor căzuţi la Revoluţia din 1989.

Menţionez că am observat activitatea subversivă a impricinatului deoarece noaptea mai scriu poezii despre multrâvnitul Luceafăr.

De asemenea, vă trimit alăturat o fotografie pe care am reuşit să o realizez în cursul dimineţii de ieri, când impricinatul Cuza dormea în bustul lui.

Din cauza acestei activităţi nocturne a impricinatului A.I.Cuza, în faţa sediului Poliţiei arădene au crescut buruienile cât mine. Mă rog, cât bustul meu. Cât bustul meu sculptat, nu cât bustul meu când eram viu, fiindcă atunci ar fi buruienile ceva mai mici.

În încheiere, precizez că mi-aş coborî bustul ca să cosesc buruienile, fiindcă iubesc Poliţia română încă de la înfiinţarea ei de către impricinatul A.I.Cuza, dar mă doare puţin în spatele soclului şi nu mă pot apleca.

Asigurându-vă de întreaga mea consideraţie, vă rog să realizaţi o anchetă care să stabilească originea seminţelor de buruieni, care au crescut cât Făt-Frumos din Lacrimă!

 

Cu stimă, bustul lui Mihai Eminescu, care nu seamănă cu poetul

Facebook Comments Box
WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com