Scrisoare către un prieten sau cum să scuipi dulceaţa din discursul politic al lui Orban.Viktor.

(imaginea este preluată din parodiile apărute în Ungaria.)

Când valorile politice, care construiau de obicei doctrinele partidelor, sunt schimbate, ca la poker, în mai multe curriculum vitae ale politicienilor care se visează oameni politici, sau chiar bărbaţi de stat, de obicei se pierde şi sensul de discurs politic. Fiindcă intervenţia vorbită, în public, a unui politician, de aiurea, în astfel de cazuri, este cel mult o expunere a frustrărilor lui personale, ori ale comunităţii pe care crede că o reprezintă, dar pe care e sigur că ştie cum să o manipuleze.  Autocraţia, dictatura şi invocarea identităţii naţionale au revenit astfel, încet, încet, în rândul miturilor contemporane. La care se închină tot mai mulţi europeni.

În mare parte, cam despre asta a fost vorba şi în discursul premierului ungar (limba e maghiară!) Viktor Orban, de la Tuşnad, în România.

Locuind în Ungaria de circa 5 ani, pentru mine nu a fost o surpriză discursul lui. Îl mai văd, din când în când, pe toate canalele media ungare, pe care, în majoritate, le-a acaparat şi financiar şi politic. Surpriza, pentru mine, a venit din partea românilor, în special din Ardeal, şi nu a etnicilor maghiari din România, care au ridicat discursul lui Orban de la Tuşnad la nivelul unui posibil program politic. Valabil, cică, pentru orice ţară europeană.

Din cauza unei dispute cu un prieten, Dacian, am luat la puricat discursul premierului ungar, rostit în România, la celebra şcoală de vară de la Tuşnad. Şi, încerc să îl traduc pentru el şi pentru alţii, din pretenţia de discurs politic în ceea ce este, o lecţie de manipulare politică.

Înainte de toate, ar trebui să precizez că o manipulare, ca să îşi atingă scopul, adică să convingă, utilizează date neapărat oficiale, verificabile uşor, pe care le interpretează apoi emoţional, cunoscând reperele la care publicul auditor rezonează de asemenea emoţional. Astfel, minciunile devin credibile!

Pe de altă parte, să ne înţelegem: Viktor Orban e un politician foarte abil şi foarte experimentat! Educat, încă înainte de schimbările majore din Europa anilor 89’ ai secolului trecut chiar la o şcoală occidentală, cu o bursă finanţată de Soros, Orban a fost învăţat să facă totul pentru a-şi atinge scopul politic. A fost învăţat că un coktail între naţionalism şi măsuri sociale de largă eficienţă e dulce pentru orice alegător. A învăţat excepţional şi lecţia de a-şi devora în discursuri publice mentorul: pe Soros, adică. Pentru cine nu ştie, această lecţie este una dintre temeliile pe care se construieşte o carieră politică. Toţi politicienii care tind spre autocraţie şi dictatură îşi reneagă mentorii, ba chiar îi declară duşmani. Lenin, pe Troţki, Ceauşescu, pe Gheorghiu-Dej, ca să nu mai trecem pe la Stalin.

Prin urmare, să zdrobim între unghii fiecare purice de cuvânt rostit de Orban, ca să vedem ce iese din presă: must pentru vin sau doar o otravă dulce? Pentru că asta a fost una dintre comparaţiile folosite şi de Orban, între puterea deţinută de FIDESZ în Parlamentul Ungariei faţă de opoziţie: un şpriţde vin, în proporţie de două treimi! Asta, ca să înţeleagă orice beţiv aluzia, iar celorlalţi mai inteligenţi să li se pară o glumă faină.

Votul în Uniunea Europeană, pentru Orban, este exprimarea imperialismului. Deşi, ungurii, ca şi românii, uită că ţările lor au cerut, ba chiar au implorat, aderarea la UE. Tocmai datorită avantajelor garantate (!!!) pe care le ofereau aceste aderări. Avantaje financiare, economice, de siguranţă socială şi politică, de liberă trecere, de liberă exprimare… adică drepturile astea fundamentale ale omului. Toată Ungaria e plină de panouri pe care este menţionată finanţarea europeană pentru acele proiecte. De la spitale şi primării, până la hergelii şi ştranduri. Dacian îmi spunea că toate ţările europene contribuie la bugetul european. Aşa e, dar banii se întorc mult mai mulţi prin proiecte accesate. Mai ales în ţările din Europa Centrală şi de Est. Ungaria este una dintre ţările fruntaşe la atragerea de bani europeni. Şi atunci, ca premier, nu eşti ipocrit? Ceri bani europeni, îi primeşti, după care zici că Uniunea Europeană nu funcţionează…

Pentru el, Orban, Balcanii sunt o „gaură neagră”, care separă Grecia de Ungaria. De ce tocmai Grecia? Pentru că în Grecia, oficial, nu sunt recunoscute alte naţionalităţi în afara naţiunii greceşti. Asta a fost introducerea pentru construirea unei alte părţi a discursului, pe temelia „rasei maghiare”, care nu s-ar fi amestecat vreodată şi nici nu se vrea a fi amestecată cu alte rase. Lăsând la o parte grozăvia unei asemenea afirmaţii în secolul 21, care poate fi uşor asemănată cu aceeaşi credinţă pe care Hitler şi-a clădit partidul-stat şi întreaga motivaţie pentru ascensiunea politică şi militară, această parte a discursului este cel puţin caraghioasă. Pentru că, vorba prietenului Notaros, jurnalist şi scriitor în ambele limbi, română şi maghiară, majoritatea numelor de familie ale ungurilor trădează, de fapt, originea etnică a acestora: Slovacul (Toth), Croatul (Horvath), Neamţul (Nemet), Rusul (Orosz), Românul (Olah), etc. Iar numele de familie, ca înscris oficial în Europa, unde este situată şi Ungaria, apare destul de târziu, undeva prin secolul al 18-lea. Să vă mai spun că în toate ţările europene există astfel de nume de familie, care definesc naţionalităţi, ori popoare de origine?

Aşa cum, şi mai târziu, adică pe la Revoluţia paşoptistă, (1848-1849) apare cuvântul şi noţiunea de naţiune! Până atunci erau doar noţiunile de neamuri sau popoare. Naţiunea, ca noţiune, a venit la pachet cu mândria şi invocarea istoriei naţionale ca un dat divin şi neapărat superior altei naţii! Indiferent care ar fi aceea! Sigur că vecinii au fost mult mai uşor de invocat ca duşmani naţionali, mai ales în Europa, unde imperiile, alcătuite din popoare care îşi cereau drepturile (astea câştigate în UE, de pildă), se clătinau din toate balamalele uşilor deschise cu mănuşi albe.

Asta a invocat şi Orban în discursul lui de la Tuşnad. După care a descris de unde se va trage succesul Ungariei în viitor: prin excepţia locală de la recesiunea mondială! Argumentele lui? Ungaria are frontiere, societatea se bazează pe familie, Ungaria se dezvoltă militar şi economic. Care ţară din Europa nu are ce zice Orban că are doar Ungaria? O mică minciunică în această demonstraţie derivă din faptul că Ungaria este una dintre puţinele ţări europene care nu a aprobat procentul de minim 2% pentru apărare, solicitat de preşedintele Trump.

Şi ajungem la SUA şi Trump. Orban a zis la Tuşnad că dacă Trump era preşedinte şi „muti” Angela Merkel cancelar războiul din Ucraina nu avea loc. După care a invocat un pilon al siguranţei pentru dezvoltarea Ungariei printr-un acord cu SUA, numai că a criticat tocmai actuala putere politică din Statele Unite. Pentru el, viitorul Ungariei începe după ce se termină mandatul acestei puteri de la Casa Albă. Şi dacă vor câştiga iar democraţii şi nu republicanii care îi plac lui Orban?

Eh, Orban are soluţii! Se dă bătrân. În discurs, firesc! Şi că el a pregătit deja noua generaţie reprezentată de actuala femeie preşedinte al Ungariei. Care, ca şi el, are o familie respectabilă şi mare. Aşa a ajuns la punctul sensibil al oricărei societăţi: familia. Oricâte deviaţii ar avea, oricâte interpretări, fie ele şi de gen, orice societate îşi are ca reper fundamental familia. Nu degeaba partenerii „lgbt” îşi cer drepturi egale pentru… întemeierea unei familii!

Aici a scos Orban un alt as din mânecă: a invocat plecarea lui din politică! În traducere sociologică, asta înseamnă că aşteaptă să fie aclamată rămânerea lui în politică! E o momeală de nivelul comediei lui Muşatescu, în care personajul principal strigă: nu mă votaţi! Şi câştigă alegerile. Dar, e verificată stratagema. Şi funcţionează!

Alt atu al Ungariei, în opinia lui Orban, ar fi că Ungaria are ambiţie şi ambiţii! Dacă nu sunt teritoriale, cum sunt ale Rusiei, care ţară nu are ambiţii? Pentru dezvoltare, pentru devenire, pentru impunerea unui punct de vedere politic ş.a.m.d.

Pentru Orban, Transilvania este doar un joc de cuvinte, fiindcă „pentru unguri înseamnă Ardeal (Erdely)”. Sunt convins că Orban ştie că Transilvania este o regiune din cadrul Ardealului, pe lângă Crişana, Banat, Maramureş… Absolut întâmplător, desigur, concomitent cu gluma premierului ungar, ministrul de externe al invadatorului rus a desenat noua hartă a Ucrainei, din care vechile teritorii ar urma să fie retrocedate Românei şi altor state vecine Ucrainei. Nu cred că Orban nu ştie că Rusia ne-a mai dat o dată Basarabia, în locul Ardealului cedat Ungariei…

Şi unde spui gluma? În România, normal! Iar românii, de aceeaşi naţionalitate cu numele cetăţeniei, se bucură de patriotismul exacerbat al premierului ungar. Fiindcă şi-ar dori şi ei un asemenea patriot, cu un asemenea discurs naţionalist!

Şi ajungem la naţiune şi naţionalism. În discursul lui Orban. Pentru el Bazinul Carpatic este locuit de maghiari. Iar zonele locuite de ei ar trebui să fie unite. „Lumea ne este datoare!”, a zis Orban. Până în 2030, Orban vrea, tot ca o comparaţie de birt, ca Ungaria să fie cea care „plăteşte şi comandă muzica”. Între timp, însă, pilonii civilizaţiei occidentale, din care şi Ungaria face parte, se clatină. De ce se clatină? Păi, evident, pentru că sunt „ţări care nu mai sunt naţiuni”, zice el. Această confuzie în termeni este definitorie pentru o manipulare. Ţările nu au fost niciodată naţiuni şi nici invers. De-a lungul istoriei, mai ales a celei europene, popoarele, neamurile, cu osebire după căderea imperiilor, şi-au stabilit graniţe ale ţărilor, în urma unor negocieri. Negocieri! În urma cărora unii au câştigat (dobândit) teritorii, iar alţii au pierdut (lăsat) teritorii. De pildă, puţini români ştiu că la momentul 1918 ardelenii nu (!!!) îşi doreau iniţial unirea cu România, ci dobândirea unor drepturi de identitate naţională, pe care le-au cerut guvernului ungar. Abia după ce li s-au refuzat toate cererile s-a decis „desprinderea de Ungaria”, iar mai apoi unirea. 

Ce a mai invocat Orban în discurs? Demografia şi migraţia. Ca pericole pentru viitorul Ungariei. Unde a spus asta? În România, în miezul bazinului său electoral extern, altul decât al Ungariei. În Ţinutul Secuiesc. Lor le spune că Europa occidentală este „un conglomerat de popoare” şi că UE se folseşte de un „şiretlic ideologic” că Europa ar fi o dominată de o „Rasă mixtă”! După ce îl atacă printre rânduri pe Soros, cel care i-a acordat o bursă politică la o şcoală occidentală, ca să înveţe cum să ajungă la puterea politică, Orban găseşte duşmanul Ungariei, tocmai din inima României, în Europa! Mai pe şleau, un premier al unei ţări europene, invocă duşmanul de casă într-o altă ţară europeană, ca fiind chiar Europa din care face parte şi de ale cărei fonduri beneficiază.

Aşa ajunge la bani! Iar aici ipocrizia atinge limite nebănuite! Folosind date statistice reale, din care rezultă că ţările Europene şi UE nu au intrat în recesiune, deşi se află deja în criză economică şi energetică, Orban îşi expune viziunea politică sumbră asupra viitorului Uniunii Europene. De data asta, fără nici un argument, nici măcar statistic. Ca părere, aşa…

Concomitent, aproape, cu discursul lui Orban, de la Tuşnad, în România a apărut un sondaj, făcut de Institutul de Statistică din Ungaria, conform căruia Orban este adulat de 6 din 10 români. Sondajul este preluat de întreaga presă din Ungaria, aflată în subordinea lui Orban, iar informaţia este diseminată în România de trustul de presă DIGI, deţinut de un apropriat al lui Orban în România, arădean la originea afacerii, ca investitor, cel puţin. Bineînţeles că idioţii din presa românească preiau informaţia, fără să verifice nimic. Cum ar fi: când a fost făcut sondajul, care a fost eşantionul, de ce s-a publicat tocmai acum….şi aşa mai departe, cum ar veni întrebări de jurnalist.

Ehei, dar vine quinta roială în discursul lui Orban: „noi, ungurii, suntem singurii, înafară de ucraineni, care murim astăzi, în acest război”! După aceea spune că NATO  e bună şi că e mai puternică decât Rusia, iar Rusia nu va ataca nicioadtă NATO. Apoi le caută argumente ruşilor pentru atacul invadator asupra Ucrainei, apoi că ar trebui să-i ajute „de facto” pe ucraineni…. Deşi cariera lui politică a fost clădită pe lupta împotriva comuniştilor mai zice că „auzim sunetele trecutului, dar nu înseamnă că lumea are sens”!

Ca o cireaşă de pe tort, le divulgă şi strategia din războiul cu Ucraina: „linia frontului va fi împinsă (de ruşi) până unde nu va mai putea permite armelor NATO  să atace poziţiile ruse”.

Era să uit: pentru Orban, demonstarnţii din Budapesta şi din Ungaria împotriva guvernului condus de el sunt drogaţi. În România, mult înainte de el, pentru Iliescu, demonstranţii erau golani!

În concluzie, unde e dulceaţa care ar trebui scuipată din acest discurs?Argumentele care se folosesc de valori fundamentale, cum ar fi: familia, unitatea. Apoi, invocarea unor probleme pe care nu le poţi rezolva, ca nişte blesteme: demografia, migraţia. Dulceaţa e finalizată cu un conservant pe măsură: imperialism, justeţea unui război, rasa pură!

Şi, ca să înţelegeţi că Orban ştia foarte bine că a rostit un discurs manipulator, după doar câteva zile, la Viena (unde altundeva,nu?), într-un alt discurs, a încercat să dreagă busuiocul românesc şi să reinterpreteze ce a spus la Tuşnad, zicând că nu a fost bine înţeles. Adică, auditoriul, cu tot cu mass-media sunt şi idioţi! Firesc!

P.S.Dulceaţa asta a scuipat-o inclusiv consiliera lui Orban, Zsuzsa Hegedus, care crede că Goebels ar fi mândru de un astfel de discurs… Adică, a înţeles că se află deja la umbra unei statui a viitorului dictator. Ea ştia că economia Ungariei este în subordinea lui şi cotizează la partid, ştia că presa ungară e cumpărată de Orban în proporţie de peste 90%, ştia că Orban a schimbat Constituţia Ungariei în favoarea lui şi a partidului pe care îl conduce, ştia că Ungaria are oligarhi creaţi de FIDESZ în doar zece ani. Invocarea rasei pure a maghiarimii i s-a părut a fi fost prea mult. Pentru români a fost speranţa într-un nou lider. Sigur, că da, în oglindă, în România, că ce mai contează …

https://www.agerpres.ro/politica-externa/2022/07/19/ungaria-vrea-sa-ajunga-la-un-acord-cu-comisia-europeana-pentru-deblocarea-fondurilor-pana-la-finalul-lunii-august–951922

https://l.facebook.com/l.php?u=https%3A%2F%2Ftelex.hu%2Fbelfold%2F2022%2F07%2F26%2Fhegedus-zsuzsa-lemond-orban-viktor-naci-beszede-miatt%3Ffbclid%3DIwAR0NIM_EXRC179JqrchYqJbBJegJGUJ7AFMQKlkr2XeI5kc3Bq6r8lxw4P0&h=AT0wR_rXjngIvtDrUGU_25tOWYHHN7Vt8MmJNU7IdTa-bzUxCYTIMJFmtrjy-kbP-QZSl_3snPrhlCmTIP0oJdB4SLe7gL67GQKryHYuCuvoaeeyfqO7VpAoE1dnO7WMmeJq

Facebook Comments Box

One thought on “Scrisoare către un prieten sau cum să scuipi dulceaţa din discursul politic al lui Orban.Viktor.

  1. “Un schimb de reflecții între oameni liberi”, așa numea Umberto Eco dialogul epistolar cu cardinalul Carlo Maria Martini, găzduit de o celebră revistă italiană și apărut în România, la mijlocul anilor 90, la Polirom, sub titlul “În ce cred cei care nu cred”. Un schimb de reflecții între oameni liberi, nu reprezentanții nu știu căror bresle, curente sau organizații. Așa și aici, acum, după opinia mea scurtă, poate prea scurtă, în care sugeram că ar fi bine să fie publicate mai multe dintre discursurile rostite de Orban Viktor la Băile Tușnad, adresate direct maghiarilor de pretutindeni și, indirect, lumii, în general. Eu m-am referit în acea postare la discursul său din 2014, pe care l-am pus la dispoziție în primul comentariu (varianta în engleză, deoarece în română nu a fost tradus), iar Marius Mioc a avut amabilitatea de a ne pune la dispoziție, în comentarii, discursurile din 2013, 2016 și 2019 (ultimul său discurs de dinainte de cel din această vară, tradus și publicat de libertatea.ro).
    Deși nu m-am exprimat aproape deloc pe marginea acelui discurs, lăsând doar impresia că e de reflectat la unele din temele acestuia, cu o bună parte fiind de acord, a urmat o mică avalanșă de comentarii, în câteva fiind mai mult decât evident că nu am fost bine înțeles și nici bine primit/ privit ca fan al premierului maghiar.
    Nu sunt un fan al lui Orban, după cum nu sunt nici fan al lui Trump, cum m-au mai etichetat unii, pentru că nu am avut idoli nici în copilărie și nu am zis Slavă decât Tatălui, Fiului și Sfântului Duh. Amin!
    Asta nu înseamnă, însă, că nu sunt de acord cu multe dintre politicile, opțiunile sau ideile/ viziunile unora ca Trump sau Orban și că nu i-aș vota dacă aș fi american sau maghiar. Am votat eu mulți ciudați, cu care nu am fost de acord decât pe alocuri și circumstanțial, iar asta cred că li s-a întâmplat celor mai mulți dintre noi. Până la urmă, e mare păcat să ne identificăm și etichetăm unii pe alții după cei pe care îi cităm, votăm sau fredonăm uneori. Cu excepția lui Iisus Hristos, a cărui amprentă o port din apa în care m-am născut și din cea în care am fost botezat până în giulgiul de țărână în care voi fi învelit într-un sfârșit ca un început, nu există nimeni pentru care să fiu făcut zelot sau trădător. Poate doar cei din familia mea.
    Mă bucur că Ovidiu s-a ținut de promisiune și a pus în lumină (nu mai pot spune pe hârtie) argumentele promise. Aș prefera, însă, o aplecare spre punctele comune, spre ceea ce unește, nu spre ceea ce dezbină, pentru că, dacă tot vorbim de manipulare și minciună, aici e sursa principală a manipulării și minciunii. Într-o lume pretins și forțat globală, nu cred că e ceva de condamnat dacă găsești în Ungaria sau în America ceea ce nu găsești în România, iar acolo e la ordinea zilei. Asta dacă suntem cu adevărat liberi și dacă suntem tratatați cu adevărat ca oameni liberi.
    Până la urmă, nu sunt deloc rele aceste dialoguri, nu-i așa?! 🙂

    https://www.facebook.com/dacian.tolea/posts/pfbid04ey3hN71nKBnjJaNeR87oRB9ToEky4KtBRuEagbYLiNDGhp3oJ7gBxC8hEqpxxycl

Comments are closed.

WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com