Impresionant turul de forță al mass-mediei mondiale. Nu doar că în ziarele locale, regionale, naționale se scrie lacunar, peiorativ și plin de conotații denigrante, dar în presa internațională se tace mâlc (inclusiv în presa rusă, lol, cea care de obicei își face o plăcere din a pune pe tapet toate disensiunile europene și mondiale) demonstrând astfel un control mediatic la un nivel mult mai înalt.
Vorbesc despre mișcările populare ce au avut loc în ultimele zile mai peste tot în țară. Duminică la miezul nopții a intrat în vigoare noul decret liberticid al guvernării. Nici măcar o oră mai târziu, în peste 24 orașe din țară populația a coborât spontan în stradă pentru a-și manifesta nemulțumirile față de aceste măsuri. Mișcarea socială s-a reluat a doua zi, luni seară ieșind în stradă și mai mulți oameni din și mai multe localități (70), inclusiv în orașele mici cum ar fi cazul Călanului.
Solicitarea norodului? Libertate. Precum și exprimarea stării de saturație și exasperare în urma măsurilor anti-sociale luate de către conducere în ultima perioadă, timp de mai bine de un an. În același timp, Europa pare a pretinde neexprimat, nesugerat, că așa reiese dacă e să analizăm faptele, să trăim după spadă și să murim după spadă. Adică, dacă suntem cetățeni europeni asumăm în totalitate interesul celor care conduc șandramaua până în pânzele albe.
Solicitarea principală a „oamenilor străzii” este revenirea la o politică de bun-simț: accesul la vaccin pentru populația cu risc precum și a celor care lucrează în relații cu publicul și ne-constrângerea restului populației. În același timp, în Europa accesul la vaccin nu este asigurat de către aceleași guverne care îngrădesc libertățile populației și le constrâng, atât prin penalizări pecuniare cât și prin aresturi la renunțarea unui drept fundamental al omului, dreptul la liberă circulație.
DECLARAȚIA UNIVERSALĂ A DREPTURILOR OMULUI
Ba chiar mai mult, Uniunea Europeană tergiversează adoptarea vaccinului rusesc (și nu numai) pe motive… probabil de embargou. Iar omul de rând este prins între ciocan și nicovală, între statul în casă la care-l obligă… Statul, și lipsa de vaccin la care îl condamnă (pardon, supune) tot statul. Singura alegere? Să trăiești sau să mori după cum îți spune statul.
E normal ca în țările din fostul pact de la Varșovia, care au avut experiențe foarte neplăcute cu autoritatea tiranică timp de mai multe decenii, astfel de măsuri să nu lase indiferent poporul. Memoria fragedă, experiența propagandei și a îndoctrinării și sângele vărsat sunt ștanțate în personalitățile noii generații post-decembriste. Pentru asta s-a trăit, pentru asta s-a murit: libertate.
Alegerea nu mi se pare una dificilă. Între a subzista închis sub amenințarea morții și a-ți asuma riscul de a trăi, natura umană, apanajul vieții, își spune cuvântul. Moartea nu este o probabilitate. Moartea este o certitudine. Și, în ciuda faptului, în ciuda riscului, în fiecare dimineață ne ridicăm (până la urmă) din pat. În același timp mă fascinează îndârjirea unora de a face echilibristică mentală pentru a-și auto-confirma că „totul e ok” cu ajutorul discursului pe care-l țin față de ceilalți.
Aici intervine un mecanism psihologic: validarea propriei persoane și redobândirea încrederii în sine prin preluarea discursului majoritar chiar și în cazul în care acest discurs este vădit toxic pentru cel care îl susține. Diluarea propriei responsabilități în cadrul unei mișcări de turmă și reconfortul în număr și asemănare. O falsă senzație de siguranță. Iar riscul cel mai mare pe care îl ridică o astfel de abordare, auto-amăgirea, e că individul va continua apoi să acționeze din această proaspătă perspectivă, nou-dobândită, ignorând premisele și substituind rațiunii acest sofism.
A doua solicitare a manifestanților a fost redeschiderea școlilor. Și pe bună dreptate. Singurul lucru pe care nimeni nu ți-l poate fura/confisca e propria cunoaștere. E singura care îți permite să trăiești –independent!– oriunde în lume. Universală.
Sunt un rebel. Asta e natura mea profundă. Sunt un antitetic multifațetar asumat, construit armonios în jurul unui paradox. Îmi place, atunci când întorc lucrurile pe toate părțile, să iau în considerare și cuiul și ciocanul precum și gaura. Și mai ales mâna și intenția, în context. Apreciez viața, libertatea și frumosul. Și mi-aș dori ca și copilul meu să-și poată face propria alegere când îi va veni timpul. Așa cum va dori el. Iar când cineva îmi spune că eu sau aceasta îi pune un risc, caută gâlceavă. #Passive-Aggressive.
„Se protestează nu numai împotriva restricțiilor ci și împotriva aroganței manifestată de Putere.”
Darie POP, Paris