-interviu cu scriitorul Gheorghe Schwartz, laureat al Premiului „Ion Creangă” Opera Omnia –
Scriitorul arădean, cu origini lugojene, Gheorghe Schwartz este laureatul Premiului „Ion Creangă” Opera Omnia pentru proză, ediţia 2022. Premiul, care este acordat de către Consiliul Judeţean Neamţ, în parteneriat cu Primăria Piatra-Neamţ, chiar de Ziua Scriitorului, este considerat cel mai important premiu din România pentru prozatori, fiind echivalentul celui pentru poezie, care se acordă la Botoşani, Premiul „Mihai Eminescu”.
Gheorghe Schwartz este cetăţean de onoare al municipiului Arad, iar Premiul „Ion Creangă” vine la pachet şi cu acordarea titlului de „cetăţean de onoare” al municipiului Piatra-Neamţ.
-Domnule Schwartz, cum e un premiu literar în plină criză, de război, economică, medicală, financiară?
-Bună întrebare, fiindcă şi eu mi-am pus-o! Atât de acut, încât m-am întrebat dacă e moral să obţii un astfel de premiu într-o atare situaţie complicată. Apoi, mi-am zis că cei care au provocat această nebunie tocmai asta îşi doresc, tocmai asta aşteaptă de la noi: să ne simţim nişte victime, să nu mai fim noi, să nu mai credem în ceea ce suntem. Aşa că m-am gândit să nu ne transformăm în ceea ce vor ei şi să ne trăim normalitatea.
-Vine târziu acest premiu sau vine firesc pentru un scriitor?
-Întotdeauna lucrurile se întâmplă firesc. Chit că şi eu am o vârstă… matură, să-i zicem. Mai sunt doi laureaţi, mult mai în vârstă decât mine, D.R. Popescu şi Nicolae Breban. Ce-i drept, ei au devenit clasici în viaţă de la o vârstă mult mai tânără. Eu mi-am câştigat statutul mult mai târziu. În primul rând, fiindcă am lucrat ani de zile pentru proiecte editoriale. Ce mă supără, de pildă, este că seria de romane „Cei o sută” este cel mai mare proiect din literatura română şi el este puţin cunoscut. Eventual, Premiul poate să lumineze puţin umbra în care era scriitura mea.
-Ştiu că e considerat cel mai important premiu pentru prozatori, care se acordă în România. Are şi un echivalent financiar pe măsură?
-Depinde! E un premiu consistent pentru România. Este echivalent cu cel pentru poezie şi are o valoare de 5.000 de euro, impozabilă. Deci, pentru România e OK.
-Simţiţi un val important de prozatori tineri, care vine din urmă?
-Asta e grea întrebare! La Piatra Neamţ am fost şi la cel mai de elită liceu din municipiu, „Hogaş”. Le-am vorbit elevilor despre patronul spiritual al premiului, Ion Creangă. Elevii, foarte bine pregătiţi, au făcut o remarcă foarte pertinentă: că noi tot venim cu „Amintiri din copilărie” ale lui Creangă, or ceea ce povesteşte Ion Creangă nu se mai potriveşte cu ceea ce trăiesc copiii şi tinerii de azi. O elevă din clasa a XII-a m-a întrebat dacă e normal să se mai studieze Creangă. Ei, tinerii, înţeleg altfel literatura, scriu altfel! E greu să ne înţeleagă pe noi, scriitorii mai în vârstă, şi nouă pe ei.
Ceea ce e bine este că generaţia de scriitori după anul 2000 se înţeleg foarte bine între ei! Probabil că acest val puternic al lor va lăsa şi o literatură pe măsură. Noi ne-a strecurat prin cenzura comunistă şi ne-am obişnuit să scriem aşa. Ei sunt mult mai liberi în exprimare. Sunt la fel de derutat de literatura tinerilor, cum sunt ei de a noastră! M-ar interesa mai mult părerea şi ecourile din partea tinerilor despre literatura mea, or tocmai că ei nu ştiu de scrierile mele.