Întâlnire imposibilă cu Vasile Roaită

Stăteam la marginea trotuarului, la o intersecţie din Piaţa Caius Iacob, fostă Vasile Roaită, şi priveam la semaforul trecerii de pietoni cum lumina intermitent. Nu puteam traversa fiindcă până şi traficul îşi făcea loc cu greu printre maşini. Când, mă apucă cineva de braţ. Un bărbat la vârstă medie, tuns scurt, nu foarte înalt, îmbrăcat ciudat, parcă din altă epocă, cu un rucsac în spinare.-Nu ştiţi unde este Piaţa Vasile Roaită?, mă întreabă.-Chiar aici. A fost, zic eu puţin încurcat.-Da’ de

Interviuri în inclusivitate cu Codruţ Marta şi Condrea în Papua Noua Guinee

MottoMÁFIE, (2) mafii, s. f. 1. (În forma Mafia) Organizație secretă siciliană, răspândită ulterior în SUA și în alte țări, care practică șantajul și asasinatul. 2. Grup de indivizi cu îndeletniciri suspecte. ♦ Grup de persoane legate între ele prin preocupări comune și care își apără cu orice preț interesele (meschine). [Acc. și: mafíe. – Var. máfia s. f.] – Din it. mafia. Abia ce îmi schimbasem cartela în telefon. Na, sunt bătrân, umblu cu două telefoane: într-unul am două cartele

Dezvăluiri inedite după o tentativă de sinucidere: „A zis tata că şterge praful de pe mine cât trăieşte el”

Se numeşte M. Domnul M. De când s-a întâlnit cu Dumnezeu spune, cu umor, că i s-a permis să folosească prenumele de Mnezău.L-am întâlnit la un bar. Stătea pe un scaun înalt, tăcea lung şi privea cât o conversaţie a lui Vargas Llosa. De fapt, mă privea. De-aia am şi intrat în vorbă. Ştiţi cum e, mai una, mai o bere, mai alta, încă o bere, până încep destăinuirile.-Eu am avut o tentativă de sinucidere, vine afirmaţia lui ca un târnăcop.M-am simţit exacta aşa, ca o bucată de ciment spartă de un

Interviu imposibil cu un cal. Arădan

Tocmai închideam telefonul mobil, nervos fiind din cauza discuţiei cu banca despre datorii şi apăsam pe butonul roşu ca şi cum aş fi vrut să ucid cu sânge rece o muscă, când aud lângă mine o voce nechezată:-Nu vă supăraţi, vă rog. Nu ştiţi unde este Consiliul?Ridic privirea de pe ecranul telefonului şi dau cu ochii de un cal, care rânjea la mine politicos.-Ştiu la ce vă gândiţi, îmi spune el, uşor jenat. Cum dracu să vorbească un cal?Dau din cap afirmativ, dar mut.-Nu ştiţi unde este

Scandenberg între Şcoală şi Biserică

Am primt pe e-mail un mesaj lung cât o scrisoare deschisă, din partea unui anonim care vroia să se facă astfel cunoscut. Cum ar veni, îi era ruşine de numele lui, dar nu-i era ruşine de ideile lui. Sau, îi era frică de apariţia numelui, dar nu se temea de difuzarea ideilor proprii. Tipic pentru cei cu acte de curaj de sub fusta protectorului, ori de după adăpostul anonimatului. Dar, nu asta m-a indispus. Altfel nici nu băgam în seamă mesajul, fiindcă oricum internetul e plin de tâmpenii şi de

Scrisoare deschisă către Limba Română

Motto: Patria mea este limba română (Nichita Stănescu) Dragă Limbă Română, Află despre mine că sunt bine sănătos, sănătate pe care ţi-o doresc şi ţie, fiindcă de-aia m-am şi pus pe scris către tine astă epistolă. Văzui subiectele pentru simularea examenului de bacalaureat din acest an, adecă 2015, şi mă năpustiră toate amintirile legate de întâmplări cu tine, draga mea Limbă Română. Atâta batjocură la adresa Limbii Române cât am putut citi în enunţurile alea de subiecte la un examen de şi despre

File din povestea fondurilor pentru Arad

Priveam prin fereastra cafenelei ca la un televizor. Pentru că nu mai văzusem de multă vreme o zi însorită şi înstărită în forfotă urbană. Răsfoiam din când în când prin paginile pline cu greşeli de exprimare, gramaticale, de atitudine, jurnalistice şi de intenţie ale unor publicaţii ce-mi picaseră la îndemâna atenţiei şi tocmai mă pregăteam să scriu ceva despre ele. Intrarea unui domn, faţă de care port un respect deosebit, mi-a stins şi televizorul ferestrei şi mi-a răvăşit şi atenţia asupra

Despre cum se irigă sistemul de sănătate în Ajunul de Paşti

Nici nu ne-a trecut bine astenia de primăvară, căci a şi buit peste noi primăvara tâmpeniilor naţionale, plină de bobocii prostiei noastre, tradiţională românească. Cum, nu ştiţi ce înseamnă a bui? Este, vorba fostului meu profesor de filozofie, Ovidiu Someşan, unul dintre cele trei verbe fundamentale ale limbii române: a bui-buire, a beli-belire şi a pruştica-pruşticare. Toate sunt regionalisme şi descriu perfect modalitatea prin care ne ştim noi reprezenta personalitatea şi atitudinea civică:

Problema pilei cu prezervativ

Puţini dintre cei care ne vizitează ţara ştiu că noi, poporul care o habităm în urma întâlnirii ratate dintre Decebal şi Traian (pentru că Decebal nu a mai apucat să-l vadă pe Traian, iar Traian l-a văzut prea târziu), avem o caracteristică unică între popoare: toţi avem pile. Sau, cel puţin o pilă. Doar în cazul nostru, al românilor, pila nu este doar o unealtă de muncă, o instalaţie, un dispozitiv, ori un picior de pod, ci şi o relaţie interumană. Această relaţie se bazează pe invocarea uneia

Excursie prin limba română din Ţara Moţilor

Când nu e ridicol sau periculos, naţionalismul exacerbat este amuzant. Pentru că scoate la iveală ori lispa de informare a celui care îl invocă (asta ca să nu îi spun incultura), ori pur şi simplu stupizenia posesorului de naţionalism pur. O discuţie ancorată în naţionalismul pur este cu atât mai ilară în Europa, ştiut fiind amestecul de popoare şi limbi vorbite, dar, mai ales, ştiute fiind influenţele pe care le-au avut unele culturi ale unor popoare faţă de ale altora. Aşa cum, de pildă,

WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com