Nu ştiu ce l-a apucat pe Aki în dimineaţa aia. A început să caşte semnificativ pe la ora 5,00. Aşa mă trezeşte câinele meu. Cască. Cu zgomot. Ca să înţeleg eu că e timpul să mă trezesc şi să îl scot să îşi facă nevoile. Aia mică, adică Sisi, căţeaua, se ia după el. Ea nu cască. Mă linge pe picioare. N-am avut încotro. M-am ridicat, mi-am îmbrăcat orbeşte pantalonii şi pe pipăite bluza. Pantofii i-am nimerit în drumul spre ieşire, în timp ce-i înjuram. A urmat ritualul ieşirii: lesele, comanda
Interviu imposibil cu Faleza Mureşului
Întâlnire imposibilă pentru constituirea Asociaţiei Arhitecţilor din Arad
Stăteam, aşa, cu privirea împleticită printre pixelii ecranului de calculator, împroptit într-, un cot pe masă, lângă o cafea, pe terasă. Şi mă gândeam, tâmp, de ce folosesc românii atât de multe cuvinte preluate din alte limbi, dar mai ales din limba engleză, care au corespondent direct în limba română. Iar, ca prostia să fie cât mai viguroasă le mai şi pronunţăm prost, fără să uităm să trecem în CV că ştim limba engleză la nivelul „bine”. De pildă, nu mai zicem program, ci „schegiuăl”; nu mai
Diferenţa dintre Eroul Necunoscut şi România
Tema mi-a fost sugerată de vizita oficială la Bucureşti a Prinţului Charles, moştenitorul Tronului Marii Britanii. Aş risca o anchetă de opinie, cu o singură întrebare, printre români: de ce trebuie comemorat Eroul Necunoscut? Nu cred că aş pierde un pariu, fiind convins că mi s-ar răspunde cu cel puţin o altă întrebare: cine a fost Eroul Necunoscut? Dar, ce-a făcut ăsta, de trebuie să-i aducem onoruri? Şi aşa mai departe. Aş întreba chiar oficialităţi: în care dintre războaiele pe care le-a
Toni Erdmann sau când se mai întoarce o viaţă?
Ce-i cu Toni Erdmann, ăsta, de merită premii? Filmul german n-a coborât recent de pe peliculă în sala de cinema. Era demult printre noi, dar industria cinematografică a fost cucerită de efectele americane, iar gustul spectatorului a ajuns să depindă pavlovian de o poveste de la Hollywood. A fost chiar o obligaţie a europenilor stipulată în Planul Marshall, de promovare a filmului american, în detrimentul celui european. Însă, asta e o altă discuţie.Am citit câteva cronici, înainte să văd filmul,
Transmisiune imposibilă, în direct, din România. Stimaţi tovarăşi, eu am o părere, dar nu sunt de-acord cu ea!
(afirmaţia din titlu este preluată dintr-o şedinţă a Partidului Comunist Român)Dimineaţa a fost banală. Câinele Aki a căscat ca de obicei, de vreo trei ori, dându-mi de înţeles că e ora de trezire. Buimac, îmbrac treningul, căciula, geaca, iau lesa, îi pun lesa, deschid uşa, iese câinele cu mine, închid uşa şi dau cu ochii mijiţi de frigul de-afară. Mă salută vreo doi trecători, pe care mă fac că nu-i văd, ca să mi se pară mie că nu m-au văzut cum mă împleticesc de somn. Îmi sună telefonul. De
În dialog cu Matei Vişniec: Unde sunt bufonii de altădată?
http://www.rfi.ro/dialog-92598-matei-visniec-bufoni Chiar în ziua în care mapamondul sărbătorea scrisul de mână dramaturgul, scriitorul şi jurnalistul Matei Vişniec a lansat o provocare la dialog pe net (Radio France International), cu o întrebare: unde sunt bufonii de altă dată? Analogia lui între bufonii medievali şi bufonii contemporani, primii fiind cei care satirizau puterea, iar cei din urmă fiind cei care au preluat puterea, m-a incitat şi mă pregăteam să şi intru în jocul provocator al
Alegerile nu se câştigă! Se asumă!
Sursa: un magazin din Arad, situat între pieţele în care se vindeau băuturi la Târgul de CrăciunSincer, nu înţeleg de ce se bucură, de ce urlă toţi în extaz, fie că sunt aleşi fie că sunt alegătorii aleşilor când un scrutin iese în favoarea candidaţilor ! Ei, candidaţii, care devin aleşi, în urma votului exprimat, se pun în slujba, atenţie!, în slujba alegătorului! Să înţeleg că viitorii parlamentari se bucură fiindcă urmează să ne slujească interesele comunităţii, ori pe cele naţionale?Am făcut
După 257 de ani, un român la Curtea Regelui Suediei
Am primit un text pe mail, despre care îmi povestise un prieten din Suedia, Petru Dinu.Fiind un text lung, n-avusei timp să fiu scurt în citire, aşa că am tăiat o diagonală vizuală şi mi-am zgâriat privirea în câteva cuvinte, cum ar fi libertate, drept la exprimare… Am mai citit o dată anul în care a fost publicat şi mi-am ridicat degetul de pe tastatura secolului 21, mi l-am băgat în gura căscată şi m-am gândit că nu mai e cazul să mai comentez ceva. Deocamdată!Şi fiindcă m-am enervat atât de
Cum se poate profana o memorie cu cinstirea altei memorii
sursa: facebookAm vrut să fie un pamflet. Dar subiectul e atât de sensibil, încât nimeni nu ştie să-l înţeleagă. De fapt, nimeni nu ştie despre ce este vorba. Şi atunci, cum să ironizez ceva despre care mulţi nu ştiu nimic?Acum o sută de ani, adică în anul 1916, România intra în război împotriva Germaniei şi ai aliaţilor ei, în condiţiile în care Suveranul de atunci, Regele Ferdinand, făcea acest gest tocmai împotriva familiei sale regale de origine. Iată câteva citate din Proclamaţia Regelui
Politica, faţă cu copilăria
Era o zi în care plictiseala se tolănise ca o nesimţită la mine în braţe şi mai aştepta să o şi alint. Până şi timpului îi era lene să treacă pe lângă mine. Când, ca o farfurie răsturnată în poală, prezenţa unui copil mi-a ajustat pulsul la bătaia clipei ce merita trăită.S-a aşezat la o masă cu taică-su’, cu care sunt amic de mai mulţi ani. Ce să fi vorbit, până le pregăteam nişte mici la grătar? Despre fotbal şi despre politică, nu? Un mic la grătar fără o discuţie e ca o nuntă fără muzică. Mai