Pe Seth l-am cunoscut acum 20 de ani, când mi-a oferit un interviu pentru cotidianul “Observator arădean”, al cărui redactor şef-adjunct eram. Era prima personalitate americană pe care am cunoscut-o şi prin intermediul căreia am înţeles parte din principiile politice de peste ocean. Acum este expert al Institutului Hudson din Washington, iar zilele trecute a publicat acest articol pe site-ul celebrei televiziuni americane NBC News, iar prin intermediul soţiei lui, Mihaela Voineag, de care mă leagă o veche prietenie, am obţinut acceptul publicării articolului pe blogul meu. Mi s-a părut interesant să citim fără vreo recenzie care este părerea unui fost înalt official American despre evenimentele din SUA. Ovidiu Balint
Protestatarii care doresc un sistem superior, care încă trebuie identificat, par orbi de faptul că discriminarea este globală, nu doar americană.
Am fost în centrul orașului Washington, D.C., de câteva ori în ultimele zile și am urmărit protestatarii care insistă asupra responsabilității pentru uciderea lui George Floyd – o cerere adecvată ca sistemul nostru să funcționeze și să aducă dreptate. Mai puțin încurajatoare sunt bannerele purtate de un alt grup de manifestanți spunând: „Sistemul nu este rupt. A fost construit astfel”.
Aceste semne afirmă că sistemul este incapabil să ofere justiție și ar trebui înlocuit. Dar ce sistem politic propun?
Această poziție mai radicală trece cu vederea faptul că de fapt nu există un sistem mai potrivit decât cel din Statele Unite pentru a reduce și a preveni atacurile, precum cea care a pus capăt vieții lui Floyd, în timp ce se afla în custodia poliției.
Grupul de protestatari care doresc să înlocuiască sistemul nostru cu unul superior, care încă nu trebuie identificat, pare orbit de faptul că discriminarea față de popoarele minoritare este un fenomen global omnipresent și nu doar american. Și, în timp ce SUA au o istorie imperfectă în ceea ce privește obținerea justiției rasiale, sistemul său a permis cetățenilor și liderilor să lucreze pentru a îmbunătăți această situaţie.
Trump exploatează cazul George Floyd pentru câștigul politic. Dar şi-ar putea da foc.
O virtute a democrației constituționale, pe care America a impus-o printr-un pionierat în lume, este că sistemul său de reprezentare populară de bază încurajează cetățenii să schimbe guvernul din interior. Condamnarea sistemului existent ignoră acest lucru, la fel și faptul că în statele nedemocratice, cel mai bun – singurul – recurs la schimbare este distrugerea violentă a guvernului din afară. Vladimir Lenin în Rusia și Mao Zedong în China nu au obținut puterea la urne. Nici Egiptul, Hosni Mubarak, nici Libia, Moammar Gadhafi, nu și-au pierdut poziția prin procesele legale. Schimbarea a venit din exterior pentru că nu a putut veni din interior.
Desigur, aceste state autoritare sunt departe de paradigmele egalității și acceptării diferitelor grupuri. Întrebați doar uigurii musulmani din China sau creștinii copți din Egipt. Dar chiar și democrațiile occidentale nu se descurcă mai bine în integrare, oportunitate și respect pentru diferență decât S.U.A.
Potrivit unui raport Pew Research din 2019, care a clasat atitudinile pozitive față de diversitate în 27 de țări, SUA s-a situat pe locul patru, cu 61 la sută în favoarea creșterii diversității, doar în spatele Regatului Unit și Canada cu 1 punct procentual. (Primele două țări din sondaj sunt Indonezia și Coreea de Sud cu 76% și, respectiv, 68 la sută. Însă clasamentul intermediar, pe Indexul Libertății Umane al Institutului Cato, consideră că Indonezia este un model mai bun pentru justiție și egalitate, în timp ce în Coreea de Sud omogenitatea etnică nu este un model bun de incluziune și integrare.)
În altă parte, rezultatele sunt mai proaste. Spania și Suedia au fost următorele state care au susținut cel mai bine 58% și, respectiv, 56%, diversitatea, iar francezii susțin cu mai puţin de jumătate (49%) mai multă diversitate. Italia și Ungaria se opun mai mult diversității decât o susțin, în timp ce casa democrației, Grecia, găsește doar 17 la sută dintre cei cărora le place ideea unei diversități mai mari.
Între timp, nu există nicio țară lipsită de rasism și discriminare. Diferențele în ceea ce privește procedurile de raportare și standardele legale fac dificilă compararea ratelor de ură americane și europene, însă multe state membre ale Uniunii Europene sunt în mod clar întristate de problemă. Naşterea şi dezvoltarea partidelor politice de extremă dreaptă, antisemitismul și sentimentul anti-rom sunt unele dintre cele mai importante exemple ale îndelungatei tradiții europene în maltratarea minorităților.
Astăzi, în SUA, afro-americanii, latinii, nativii americani și asiaticii constituie 22 la sută din Congres. Proporția reflect şi ponderea acestora în publicul american, care este de 76 la sută alb, semn de progres către o reprezentare națională mai echitabilă. Imaginea este diferită în Europa, unde minoritățile cuprind cel puțin 10% din populația totală, în timp ce reprezentarea lor în Parlamentul European se ridică la 5%. Și de la începutul acestui secol, SUA se remarcă pentru că a ales de două ori un afro-american în cel mai înalt birou al națiunii.
Mai mult, majoritatea americanilor sunt dezgustați de moartea lui Floyd, precum și de alte omoruri comise de poliției, victime fiind bărbați și femei nevinovați, indiferent de rasă, etnie sau religie. Acest lucru nu este în concordanță cu descrierile Statelor Unite ca țară rasistă.
De fapt, pașii pe care am reușit să îi facem pentru a îndrepta justiția rasială arată ceea ce sistemul american are de oferit, în contrast cu atât de multe alte locuri. Ieșind din Războiul Civil și din Reconstrucție, SUA au integrat armata, școlile și profesiile, iar succesul mișcării pentru drepturile civile a lărgit oportunitățile economice, educaționale și politice pentru non-albi.
Într-adevăr, folosirea democrației liberale pentru combaterea relelor în cadrul societății a dus la pași mari spre obiectivul justiției rasiale în SUA. Însă, dacă cei care insistă acum că sistemul nostru trebuie să fie dezrădăcinat, speranțele bărbaților și femeilor decenți pentru o societate mai dreaptă vor dispărea în dărâmături.
Uciderea lui Floyd cere justiție, dar ar trebui să ne facă să ne gândim unde ne îndreptăm ca națiune, dacă ideea SUA ca stat opresor – și insistența că sistemul nostru nu poate funcționa – câștigă influenţă politică. Narațiunile radicale implică un interes pentru sublinierea diferenţelor, nu obțin dreptatea și pot conduce la mai multă divizare și violență civilă.
Atunci când președintele Abraham Lincoln a preluat funcția, politica sa inițială s-a bazat pe ideea că principiile Declarației de independență, întrupate în Constituție, trebuie să pună capăt sclaviei, chiar și când statele rebele au îndreptat armele asupra trupelor Uniunii. Acesta este motivul pentru care Lincoln a pus conservarea Uniunii mai presus de toate. Credința lui Lincoln în principiile „sistemului” este încă garantată. Avertismentul său potrivit căruia „o casă divizată nu se poate împotrivi sieşi” se aplică în continuare.
Radicalii de astăzi nu oferă nicio alternativă la politica noastră reprezentativă, iar efortul lor de a picta SUA ca un opresor nu ne va uni. Va face exact invers.
Seth Cropsey
Seth Cropsey, Institutul Hudson din Washington, D.C. A ocupat funcția de subsecretar adjunct al Marinei și ca președinte de departament al Centrului European pentru Studii de Securitate al George C. Marshall, sub președinți republicani și democrați.