„Ruşine, PNL” a ajuns un pleonasm, nu un reproş, iar „Muie, PSD” a ajuns platformă politică pentru reformarea partidelor de dreapta, nu o exprimare deocheată. Încet, încet, efervescenţa politicii româneşti…
Tag: partid
Alegerile nu se câştigă! Se asumă!
Sursa: un magazin din Arad, situat între pieţele în care se vindeau băuturi la Târgul de CrăciunSincer, nu înţeleg de ce se bucură, de ce urlă toţi în extaz, fie că sunt aleşi fie că sunt alegătorii aleşilor când un scrutin iese în favoarea candidaţilor ! Ei, candidaţii, care devin aleşi, în urma votului exprimat, se pun în slujba, atenţie!, în slujba alegătorului! Să înţeleg că viitorii parlamentari se bucură fiindcă urmează să ne slujească interesele comunităţii, ori pe cele naţionale?Am făcut
O săptămână cu trei titluri despre prostie
Victor Ponta ne spune că România ar avea nevoie de un partid naţionalist. El fiind de stânga.Vladimir Putin reîncepe Al Doilea Război Mondial.Dacian Cioloş călătoreşte la clasa economic, în timp ce economia României se duce de râpă.Nu sunt invenţiile mele. Sunt doar trei dintre titlurile pe care aş fi putut să le citesc în presa din ultima săptămână. Sunt rezumate ale unor întâmplări reale, declaraţii reale, despre proşti şi prostii contemporane cu noi.Despre Ponta am mai scris că îl consider un
Amintiri din Teatrul Vechi. Episodul al doilea
Deşi am promis că în acest episod mă voi referi doar la cum s-au câştigat şi cum s-au pierdut 365.000 de euro pentru renovarea Teatrului Vechi, am să mai întorc puţin timpul pentru o altă întâmplare care merită evocată în istoria acestui ansamblu istoric şi cultural.Se făcea că era prin anii 80’. În plin avânt al construirii societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi în plină umplere a dictaturii ceauşiste cu demagogia de partid şi de stat.Niscaiva protipendadă de partid s-a gândit să îşi
Interviu imposibil cu o bancă
Tocmai îmi citea câinele meu reglementările conform cărora va trebui să urineze în spaţiile publice şi ce echipamente speciale trebuie să am în posesie atunci când îl însoţesc la cele trebuincioase lui. Când să îl întreb ce o să facă cei de-o rasă cu el care nu au stăpâni, mă smuceşte de lesă ca să miroase ceva. Mirosea o bancă. Fiind plin de datorii, am sperat că miroase o bancă de bani. Ei, aş, el mirosea o bancă pentru şezut. Chiar în faţa Primăriei din Arad. M-am uitat la bancă, nu