Sute de mii de metri cubi de lemn doborât putrezesc în Munţii Codru Moma

Să vezi o pădure căzută e ca şi cum ai vizita un câmp de bătălie. Nu ştii ce s-a întâmplat acolo, dar ţi se pare că empatizezi cu toate vieţile arborilor ălora şi că prăbuşirea lor face parte din firescul vieţii. Şi, totuşi, ţi se taie răsuflarea.

Am revenit în pădurile doborâte din zona staţiunii Moneasa, după aproape doi ani de la prima întâlnire cu ceea ce a rămas în urma furtunii năprasnice din 2017.

Scrisesem în 2018 despre faptul că în Pădurea Ceala, de lângă Arad, se valorifică dubios lemnul copacilor doborâţi de furtună. Nimeni nu m-a contrazis, dintre oficiali. Dar, în 2019, inginerii de la Direcţia Silvică Arad mi-au arătat că se replantează pădurea Ceala, în zonele afectate, chiar cu stejari. Aşa cum fuseseră plantaţi şi ceilalţi, acum 100 de ani.

Prin urmare, mi-am zis că, de ce să nu întreb şi ce s-a întâmplat cu pădurile din zona Moneasa, unde pagubele au fost cu mult mai mari.

Am mers până unde se terminau drumurile forestiere. Şi până la graniţa dintre munţii Aradului şi cei ai Bihorului. Pe partea Bihorului, din Munţii Codru Moma, nimeni nu exploata copacii doborâţi de pădure.

Cifrele furtunii descriu pagubele. Dar înţelesurile pagubelor sunt mult mai profunde.

De pildă, din suprafaţa de 11.500 de hectare ale Ocolului Silvic Sebiş, al Direcţiei Silvice Arad, au fost inventariaţi 400.000 metri cubi de doborâtură.

Pentru comparaţie, într-un an, Ocolul Silvic Sebiş exploatează din tăieri 35.000 de metri cubi de arbori.

Din volumul doborâturilor mai sunt de scos încă 100.000 de metri cubi de lemn. La doi ani de la furtună. Problema nu este asta. Ci faptul că doborâturile din pădurile din zona Ocolului Sebiş sunt dominate, în proporţie de 90%, de lemnul de fag. Care se degradează mult mai repede decât alte specii de arbori.

Şi aici începe povestea cu tâlc.

Agenţii economici interesaţi de valorificarea lemnului au întârziat să se prezinte la licitaţiile pentru preluarea lucrărilor de exploatare. Cică, din cauza capacităţii de stocare, ori din cauza presupuselor dificultăţi în exploatarea lemnului pe dealurile din Munţii Codru Moma. Numai că era vorba, de fapt, de scăderea preţului lemnului, pe considerentul degradării sale în timp.

Pe de altă parte, Ocolul Silvic Sebiş a pierdut un an întreg cu inventarierea doborâturilor pricinuite de furtuna din 2017. În special din cauza legislaţiei, care în alte ţări din Europa diferă foarte mult. Dar şi din cauza faptului că, iniţial, nu s-au putut face evaluările pagubelor reale. Ci, doar s-au estimat.

Am presupus că „ăştia” de la stat mint. Aşa că, am vorbit şi cu şeful Ocolului Silvic privat „Codrii Zărandului”, Viorel Rădac. Ocolul silvic condus de el gestionează o suprafaţă dublă faţă de cel de stat. Adică peste 25.000 de hectare. De păduri!

Şi, îmi zice: „Apar în spaţiul public informaţii care nu sunt adevărate. Nu înseamnă că toate tăierile sunt ilegale! Lumea înţelege că toate tăierile la ras, cum se zice, sunt ilegale. Or, nu e deloc aşa! Noi am preluat peste 1500 de hectare de păşune nepăzite şi le-am transformat în păduri. Pe care le-am băgat în pază şi în amenajări silvice. La noi, la Ocolul silvic privat, lucrurile se schimbă rapid, deoarece preluăm foarte multe persoane fizice care au păduri în posesie. De exemplu, acum urmează să refacem amenajamentul la Dezna şi la Moneasa. Inclusiv Mănăstirea Hodoş-Bodrog are pădurea la noi în Ocol şi Episcopia Aradului cu 30 de hectare de pădure. Noi a trebuit să ne descurcăm singuri”.

Tot 400.000 de metri cubi de doborâturi au avut şi cei de la Ocolul sivic privat, în urma furtunii din 2017. Din care, doar la Moneasa, peste 110.000 de metri cubi. Mai au de pus în valoare circa 30.000 de metri cubi. Problema e că mai au de scos din pădure mai mult de 200.000 de metri cubi!

„Când am estimat pierderile, am zis că sunt 200.000 de metri cubi, dar în teren am văzut că volumul e dublu! Acuma preţurile tot scad la cumpărarea lemnului, fiindcă lemnul s-a degradat!”-ne-a mai spus Viorel Rădac.

Spune că toate doborâturile se declară la Garda Forestieră. „Numai notificări am câteva sute. Birocraţia este foarte stufoasă!”, subliniază Rădac.

„O lună întreagă ne-a urmărit Poliţia să vadă dacă corespund transporturile de lemne, în urma prelucrărilor din căzături”, mi-a mai spus Mircea Mecheş, directorul Ocolului Silvic Sebiş-Moneasa. „Culmea este că noi am sesizat furturile care s-au şi materializat în dosare penale”.

-Şi atunci, de ce nu puteţi vinde lemnul? De ce rămâneţi cu lemnul în pădure? De ce se degradează calitatea lui?

-Fiindcă au căzut pieţele. Foarte mult lemn se vindea în China şi în Turcia. Totul a căzut.  Piaţa lemnului e suprasaturată din cauza celui provenit din doborâturile de pe urma furtunilor din Slovenia, Italia, Cehia şi Slovacia.

Păi, şi? M-am întrebat eu… De ce nu putem vinde şi noi? Au fost aceleaşi furtuni. Poate şi mai multe pierderi.

Fiindcă sunt trei firme străine care cumpără lemnul în România. Una dintre ele ne interesează de data asta. Kronospan. Deoarece cumpără cu preponderenţă lemne de foioase. Adică, acelaşi lemn ca şi cel din pădurile căzute în zona Sebiş-Moneasa. Aaaa, nu e firmă românească! Firesc! E o altă multinaţională care cumpără lemn, „cu excepţia mobilei”, după cum zice din obiectul de activitate pe România. Nu s-a prea auzit de această firmă. Dar este una dintre cele care stabilesc preţul lemnului în România. Fiindcă noi vindem lemn. Nu mobilă! Cu alte cuvinte, noi nu mai vindem demult produsul finit, ci materia primă!

Poate părea o exagerare, dar are un sens. Fiindcă nimeni nu a scris până acum. Angajaţii Romsilva îşi iau banii cu întârziere! Nu mai sunt bani de salarii! Din cauza lemnului? Şi din cauza lemnului nevândut! Nimeni nu a vrut să îmi răspundă la întrebarea de ce tace toată lumea când e vorba despre faptul că mii de angajaţi din Romsilva nu îşi pot lua salariile din cauza unor multinaţionale!

Ca să vă fac un tablou complet al minciunii despre furturile din pădurile României, despre care se scrie foarte puţin, pun informaţia într-o pensulă: dintr-o mişcare doar 30% din pădurile României sunt deţinute de Romsilva. Celelalte 70% sunt deţinute de Ocoalele silvice private. În judeţul Arad, raportul este de 45% la Direcţia Silvică şi restul de 55% la Ocoalele private.

Ca o bomboană pe coliva pădurilor: înainte se recolta până şi mătrăguna din păduri, pentru atropină. Şi se plătea foarte bine recoltarea ei.

Problema pădurilor din România nu este atât de simplă pe cum pare. Sigur că se exploatează mult şi prost. Sigur că se fură mult material lemnos, în special din pădurile din centrul României. Numai că, tot lemnul rezultat se vinde unor multinaţionale care dictează şi preţul acestuia. Mai mult, aceleaşi multinaţionale blochează şi industria mobilei româneşti, având ofertă doar pentru materia primă, nu şi pentru produsul finit. Ăsta este un subiect tabu. S-a virusat opinia publică din România cu părerile despre furturile din pădurile noastre. Nimeni nu vorbeşte, sau nu scrie, însă, despre braţele caracatiţei. Cu atât mai puţin despre capul caracatiţei. Prostia politicienilor români, indiferent de partide, îi pune pe aceştia în ipostaza unor profitori de pe urma exploatărilor excesive şi ilegale a lemnului. Aşa este, dar dacă urmărim banii, după una dintre regulile investigaţiei, dăm de multinaţionale europene. Pe care nimeni nu le caută în buzunare. Eventual mai sunt plimbaţi prin faţa presei presupuşi corupţi, ale căror dosare se sting ca o lumânare, după ce focul anchetelor a fost aprins cu petarde.

Cu o simplă căutare pe internet o să găsiţi o grămadă de reclame şi de reportaje publicitare ale firmei Kronospan apărute în presa românească. O fi vreo întâmplare, desigur.

Voi reveni la primăvară, după ce se vor fi încălzit şi tăietorii de lemne. Până atunci, am aflat că se vor face replantări în ambele ocoale silvice.

Sper că filmulețe următoare sunt argumente necesare, poate insuficiente.

 

 

 

Facebook Comments Box
WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com