Upgrade: tocmai a fost Ziua Drapelului, în 26 iunie. M-am gândit că merită să postez din nou un articol referitor la atitudinea faţă de drapelul naţional. Articolul a apărut acum un an de zile, pe site-ul SPECIAL ARAD.Când nu ai scris de mult timp, cuvintele aşteaptă în mintea ta ca un lapte stătut. Nu-i nici iaurt, dar nu mai e nici lapte. Şi ai şi uitat să culegi smântâna gândurilor. Aşa că, nu îţi rămâne decât să aştepţi şi tu să iasă ceva. Cam asta am păţit eu, fiind de altfel preocupat şi
Tricolorii nu ştiu ce-i stejarul. Darămite de rădăcini
BREXIT: o lecţie şi nu un exemplu
Aşadar, vorba lui Peter Gabriel, al cărui mesaj l-am tradus ieri, britanicii au ales calea izolării, a urii şi a naţionalismului, în dauna speranţei, încrederii şi colaborării.N-aş fi crezut că discursul naţionalist-populist poate să mai convingă un auditoriu în cea mai cosmopolită ţară din lume şi tocmai în ţara care a revoluţionat economia şi politica, chiar şi presa mondială de atâtea ori, în ultimii… 500 de ani. Însă, aşa cum au făcut-o de atâtea ori, Marea Britanie este un exemplu din
Reportaj cu Serviciul Special la telefon La 112 a mai răspuns doar Dumnezeu
Aş fi lăsat să curgă pe lângă mine întâmplările cu Serviciul de Urgenţe, ca şiroaiele torenţiale care te udă într-o vară fierbinte, de-ţi vine să cânţi dansând în ploaie, însă faptul că la 112 nici măcar nu se mai putea suna, vreme de câteva ore, m-a convins că e bine să marcăm momentul istoric.Prima întâmplare a început ca o banalitate provincială. Cred că doar o răceală de vară putea fi mai banală. Pe scurt, un tip cu o înfăţişare aparent respectabilă, dar al cărui organism furnizase deja
Dezertaţi sau evadaţi
Stăteam, iarăşi, aşa, ca prostul în târg şi râdeam în gând de câtă prostie îşi cere dreptul la viaţă! Ce, e repetiţie în exprimare? Păi, cum să pot scrie bine despre prostie? Lângă mine, pe terasă, un prieten, pensionar, profesionist în interpretarea legii. Ne uitam noi, în gol, spre Mureşul care curgea pe lângă noi ca o minciună lungă, lină şi plăcută, când se întoarce către mine şi dă cu o vorbă de urechile mele, de parcă era ciocanul folosit la rostirea unei sentinţe:-Bătrâne, zice
Peter Gabriel. Iată cum arată o atitudine pro-europeană, dar şi patriotică în acelaşi timp
Am crescut ascultând muzica lui Peter Gabriel. Fie că era la Genesis, trupă fondată şi de el, fie că i-am urmărit proiectele muzicale ulterioare. Peter Gabriel este unul dintre cei mai importanţi compozitori ai secolului 20 şi una dintre cele mai influente personalităţi ale culturii europene şi mondiale.M-am înscris ca membru în clubul lui de fani şi am primit acest mesaj, pe care l-am citit cu emoţie fiindcă am mai participat la o manifestare a mândriei britanice, când am petrecut un Revelion
Întâlnire imposibilă cu Vasile Roaită
Stăteam la marginea trotuarului, la o intersecţie din Piaţa Caius Iacob, fostă Vasile Roaită, şi priveam la semaforul trecerii de pietoni cum lumina intermitent. Nu puteam traversa fiindcă până şi traficul îşi făcea loc cu greu printre maşini. Când, mă apucă cineva de braţ. Un bărbat la vârstă medie, tuns scurt, nu foarte înalt, îmbrăcat ciudat, parcă din altă epocă, cu un rucsac în spinare.-Nu ştiţi unde este Piaţa Vasile Roaită?, mă întreabă.-Chiar aici. A fost, zic eu puţin încurcat.-Da’ de
Interviuri în inclusivitate cu Codruţ Marta şi Condrea în Papua Noua Guinee
MottoMÁFIE, (2) mafii, s. f. 1. (În forma Mafia) Organizație secretă siciliană, răspândită ulterior în SUA și în alte țări, care practică șantajul și asasinatul. 2. Grup de indivizi cu îndeletniciri suspecte. ♦ Grup de persoane legate între ele prin preocupări comune și care își apără cu orice preț interesele (meschine). [Acc. și: mafíe. – Var. máfia s. f.] – Din it. mafia. Abia ce îmi schimbasem cartela în telefon. Na, sunt bătrân, umblu cu două telefoane: într-unul am două cartele
Dezvăluiri inedite după o tentativă de sinucidere: „A zis tata că şterge praful de pe mine cât trăieşte el”
Se numeşte M. Domnul M. De când s-a întâlnit cu Dumnezeu spune, cu umor, că i s-a permis să folosească prenumele de Mnezău.L-am întâlnit la un bar. Stătea pe un scaun înalt, tăcea lung şi privea cât o conversaţie a lui Vargas Llosa. De fapt, mă privea. De-aia am şi intrat în vorbă. Ştiţi cum e, mai una, mai o bere, mai alta, încă o bere, până încep destăinuirile.-Eu am avut o tentativă de sinucidere, vine afirmaţia lui ca un târnăcop.M-am simţit exacta aşa, ca o bucată de ciment spartă de un
Interviu imposibil cu un cal. Arădan
Tocmai închideam telefonul mobil, nervos fiind din cauza discuţiei cu banca despre datorii şi apăsam pe butonul roşu ca şi cum aş fi vrut să ucid cu sânge rece o muscă, când aud lângă mine o voce nechezată:-Nu vă supăraţi, vă rog. Nu ştiţi unde este Consiliul?Ridic privirea de pe ecranul telefonului şi dau cu ochii de un cal, care rânjea la mine politicos.-Ştiu la ce vă gândiţi, îmi spune el, uşor jenat. Cum dracu să vorbească un cal?Dau din cap afirmativ, dar mut.-Nu ştiţi unde este
Scandenberg între Şcoală şi Biserică
Am primt pe e-mail un mesaj lung cât o scrisoare deschisă, din partea unui anonim care vroia să se facă astfel cunoscut. Cum ar veni, îi era ruşine de numele lui, dar nu-i era ruşine de ideile lui. Sau, îi era frică de apariţia numelui, dar nu se temea de difuzarea ideilor proprii. Tipic pentru cei cu acte de curaj de sub fusta protectorului, ori de după adăpostul anonimatului. Dar, nu asta m-a indispus. Altfel nici nu băgam în seamă mesajul, fiindcă oricum internetul e plin de tâmpenii şi de