Update: Am găsit o fotografie cu Maestrul Eliodor Rău, dirijând chiar în sala Filarmonicii din Arad. Antescriptum: N-am găsit nici o fotografie cu el pe internet. Ca un idiot nu am nici eu una. Când l-am cunoscut, a făcut o plecăciune în faţa mea. Apoi mi-a strâns mâna, privindu-mă cu ochii lui deschişi la culoare, mai ales din cauza sufletului. Când a murit, am plâns. Nu am putut să îi fac o plecăciune ultimă. Eram ocupat cu viaţa mea. Atât de ocupat, încât nu i-am ascultat niciunul dintre
La moartea unui Dirijor. Eliodor. Rău. De bun ce era!
O beţie neterminată cu un alegător, un politician şi un judecător
Era una dintre zilele alea, în care clienţii se băteau cu fularele la uşa birtului, care să intre primul să apuce să bea o bere cu care să stingă canicula de afară. Aşa că mă uitam la tembelizor, aşteptând să intre cineva să comande, totuşi. Tocmai se transmitea o relatare despre cum erau huiduiţi nişte procurori care anchetau nişte alegători dacă, cum şi de ce au votat. Când intră trei tipi în bar. Nici prea înalţi, nici prea scunzi. Nici prea graşi, nici prea slabi. Nici prea tunşi, nici prea
Toleranţa, ca mod de învrăjbire
Chiar m-am săturat de folosirea acestui cuvânt. I-am mai făcut o dată un eşafod (apropos, acesta e un alt cuvânt folosit prost), adică am mai executat-o o dată, ca pe o vrăjitoare. De unde să fi ştiut că are atât de mulţi urmaşi, adică atât de mulţi utilizatori tâmpiţi.. Prin urmare, înainte să legăm, din nou, folosirea cuvântului de rug, vă propun să citim ce înseamnă cuvântul. Citez: TOLERÁNT, -Ă, toleranți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care tolerează; îngăduitor, indulgent. — Din fr.
Cine ne-o răpeşte pe Europa?
De pe insula asta geopolitică românească, în care pentru televiziuni şi alte surse mass-media sunt mai importante ţâţele bălăngănite decât atentatele teroriste, se poate vedea că omenirea trăieşte periculos. Având o poziţie strategică atât de specială, încât nu suntem interesanţi nici pentru emigranţi, am avut timp să urmăresc viaţa politicii mondiale din ultimele decade. Am întors-o ca pe-o clătită, când pe-o parte, când pe alta, până mi s-a ars ideea de fundul încins al logicii.Am urât
Interviu imposibil cu o bancă
Tocmai îmi citea câinele meu reglementările conform cărora va trebui să urineze în spaţiile publice şi ce echipamente speciale trebuie să am în posesie atunci când îl însoţesc la cele trebuincioase lui. Când să îl întreb ce o să facă cei de-o rasă cu el care nu au stăpâni, mă smuceşte de lesă ca să miroase ceva. Mirosea o bancă. Fiind plin de datorii, am sperat că miroase o bancă de bani. Ei, aş, el mirosea o bancă pentru şezut. Chiar în faţa Primăriei din Arad. M-am uitat la bancă, nu
Ambasadorul SUA şi Proclamaţia de la Timişoara, după 26 de ani
De plictiseală, îmi vine să dau cu basca, luată de pe şaua bicicletei, de pământul patriei presărat cu paşii proştilor. Însă, nu apuc. Fiindcă nu am nici bască şi nici bicicletă. Dar care plictiseală? Căci iată, se naşte din propria concepţie un ditamai comunicatul care îmi dă şi cu patria de pământul plin de proşti. De data asta prostia vine din America. Mă rog, de la un reprezentant al ei, cum ar veni ambasadorul SUA la Bucureşti, Hans Klemm.Se făcea că unui român inspirat i-a venit să-l
Reţeta săptămânii: Cum să scapi de soţie fără tribunal, chiar de Ziua Femeii
Stimaţi tovarăşi din presa scrisă şi audio-vizuală (dacă nu cade curentul), ne cerem scuze. Am crezut că suntem singurii de pe planetă care facem gafe memorabile. Uite că vine tare din urmă şi o publicaţie de presă sportivă. Colegii sportivi au pus bărbaţilor un gând bun şi au publicat pe prima pagină o reţetă de bucate cu care s-ar părea că vom convinge consoartele să ne bucurăm de Campionatul European de fotbal. „Pui la cuptor cu cartofi şi lămâie:-ingrediente:cartofi folosiţi cartofi medii