Judecarea prostiei nu e o înţelepciune

Circulă pe net, de ceva vreme, un text care ar aparţine unei judecătoare, care s-ar fi luat la trântă cu întreaga putere judecătorească din România şi, mai nou, cu întreaga…

Exclusivitate „Aş trimite în Parlamentul European răniţii din Revoluţia Română din 1989!”-interviu cu liderul Revoluţiei arădene, actorul Valentin Voicilă

    Până eu îmi pregăteam telefonul pe post de reportofon, câinele lui Vali Voicilă, un mascul dalmaţian superb, îmi mirosea picioarele. Fiindcă îi simţea pe cei cinci Akita-Inu ai…

Exclusivitate: Liderul Revoluţiei din 1989 de la Arad, Valentin Voicilă: „Există pericolul ca ceea ce s-a întâmplat la Timişoara cu Tokes să transforme Revoluţia Română într-o anexă a manifestării care a provocat-o!”

(fragment dintr-un interviu amplu, pe care îl voi publica într-o carte) -Vali Voicilă, ai fost liderul Revoluţiei de la Arad. Te rog să îmi spui un gând de-al tău despre…

După 30 de ani, radiografia unui ideal refuzat

„De 30 de ani n-am făcut brad de Crăciun!”. Mi-au spus mamele a trei eroi ai Revoluţiei din 1989. „Nici nu putem plânge tot timpul, fiindcă avem şi alţi copii!”.…

Transmisiune imposibilă, în direct, din România. Stimaţi tovarăşi, eu am o părere, dar nu sunt de-acord cu ea!

(afirmaţia din titlu este preluată dintr-o şedinţă a Partidului Comunist Român)Dimineaţa a fost banală. Câinele Aki a căscat ca de obicei, de vreo trei ori, dându-mi de înţeles că e ora de trezire. Buimac, îmbrac treningul, căciula, geaca, iau lesa, îi pun lesa, deschid uşa, iese câinele cu mine, închid uşa şi dau cu ochii mijiţi de frigul de-afară. Mă salută vreo doi trecători, pe care mă fac că nu-i văd, ca să mi se pară mie că nu m-au văzut cum mă împleticesc de somn. Îmi sună telefonul. De

Interviu imposibil cu o bancă

Tocmai îmi citea câinele meu reglementările conform cărora va trebui să urineze în spaţiile publice şi ce echipamente speciale trebuie să am în posesie atunci când îl însoţesc la cele trebuincioase lui. Când să îl întreb ce o să facă cei de-o rasă cu el care nu au stăpâni, mă smuceşte de lesă ca să miroase ceva. Mirosea o bancă. Fiind plin de datorii, am sperat că miroase o bancă de bani. Ei, aş, el mirosea o bancă pentru şezut. Chiar în faţa Primăriei din Arad. M-am uitat la bancă, nu

Ambasadorul SUA şi Proclamaţia de la Timişoara, după 26 de ani

De plictiseală, îmi vine să dau cu basca, luată de pe şaua bicicletei, de pământul patriei presărat cu paşii proştilor. Însă, nu apuc. Fiindcă nu am nici bască şi nici bicicletă. Dar care plictiseală? Căci iată, se naşte din propria concepţie un ditamai comunicatul care îmi dă şi cu patria de pământul plin de proşti. De data asta prostia vine din America. Mă rog, de la un reprezentant al ei, cum ar veni ambasadorul SUA la Bucureşti, Hans Klemm.Se făcea că unui român inspirat i-a venit să-l

WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com